• Am o experiență într-un anumit gen de gazetărie. Adică, gazetăria de tiraj
• „Infractorul” avea vreun milion și șase sute de mii de exemplare
• Calitatea gazetarului de astăzi nici nu se compară cu a gazetarului din 1990
• Am început un proces de reformă, fiindcă ziarul a stat, cred eu, prea mult în culcușul lui, în bîrlogul lui și trebuie scos la aer, aerisit și, în mod categoric, reformat
• Repet, nu doresc în nici un caz „Crai Nou” să fie alt ziar. Va fi același ziar. Dar un ziar dinamic, un ziar care se implică, un ziar pentru cititor
• În Suceava, presa nu este a patra putere din stat, cum se întîmplă în București. Deci, la Suceava, nimeni nu scrie nimic decît ceea ce îți dau instituțiile
Sorin Avram: De cîteva zile sînteți noul director al cotidianului „Crai Nou”, după trecerea la cele veșnice a domnului Dumitru Teodorescu, Dumnezeu să-l odihnească. Știu că ați avut o relație foarte, foarte bună, cu domnul Teodorescu. Una de prietenie, nu?
Ioan T. Lazăr: Da, da. Ne știam de ani de zile, colaboram foarte bine în multe proiecte. Și proiecte umanitare, și proiecte jurnalistice. Un om deosebit…
S.A.: Și cum de ați venit director la „Crai Nou”? Cine v-a făcut invitația? Și cum de ați acceptat?
I.I.L.: Au fost niște discuții cu fiul răposatului director, care este și proprietar al majorității acțiunilor ziarului „Crai Nou”, ziarul „Crai Nou” fiind S.A. Și, discutînd mai multe, dumnealui a găsit de cuviință că ar trebui aici o mînă de fier și, să spunem, o altă viziune, o viziune de București, de presă, de cu totul altceva. În plus, cred că a contribuit și faptul că am o experiență într-un anumit gen de gazetărie. Adică, gazetăria de tiraj.
S.A.: Da. Dumneavoastră, domnule Lazăr, să spunem pentru cei care ne ascultă, în special pentru cei mai tineri, sînteți unul dintre pionierii gazetăriei românești. Imediat după 1990 ați scos mai multe publicații de tiraj, cum le spuneți dumneavoastră.
I.T.L.: Da. La un moment dat, cu o singură publicație, aveam cît toată presa din România, cumulată.
S.A.: Ce era? „Infractoarea mov”? Sau cum se chema?
I.T.L.: Nu, nu, nu. A fost cu totul altceva. Era „Infractorul”. „Infractorul” avea vreun milion și șase sute de mii de exemplare. Și atunci, mai mulți băieți care au colaborat și pe la „Infractorul” au fost inspirați și au spus: ”Dom`le, hai să scoatem și noi tot felul de <Infractori>, că furăm, luăm din tirajul ziarului <Infractorul>”. Dar să știți că orice ziar ai scoate, el are un parcurs, care se prelungește vreo cinci ani. Deci, acolo este lovitura lui, după care se așează într-o nișă, își face cititori consacrați și nu mai stîrnește alte curiozități.
S.A.: Da, domnule Lazăr, în 1990. Sîntem în 2020. De la 1,6 milioane de exemplare, uluitor ce se întîmpla atunci, acum cred că cel mai mare tiraj al unui ziar, dintre puținele tipărite, e de zece mii, cred.
I.T.L.: Dar știți de ce?
S.A.: Nu.
I.T.L.: Ei, mulți spun că din cauza televiziunilor și din cauza internetului. Este parțial adevărat. Se scrie prost. Domnule Avram, se scrie înfiorător de prost. Calitatea gazetarului de astăzi nici nu se compară cu a gazetarului din 1990. E adevărat, în 1990 toți gazetarii erau școliți la școala comunistă. E adevărat, erau doctrinari, dar știau să scrie. Ei, băieții de astăzi habar nu au să țină pixul în mînă. Sînt multe facultăți de jurnalism și, în mod paradoxal, nici una, repet, nici una din țară nu are o publicație. Adică tu înveți să scrii și să faci presă, dar tu nu ai postul tău de televiziune, nu ai ziarul tău… Ei, săracii, vin virgini, nu au ținut pixul în mînă, în viețișoara lor nu au făcut o știre și vin acuma cu diplomă. Și dacă le citești cînd vin la angajare Curriculum Vitae și tot ce mai aduc în ferparul lor, Iorga era mic copil.
S.A.: Da, la cv-uri stă lumea bine.
I.T.L.: Se scrie prost.
S.A.: Domnule Lazăr, dumnevoastră intenționați să modificați radical fața ziarului? Sau…
I.T.L.: Am început un proces de reformă, fiindcă ziarul a stat, cred eu, prea mult în culcușul lui, în bîrlogul lui și trebuie scos la aer, aerisit și, în mod categoric reformat. Asta nu înseamnă că de astăzi pînă mîine o să fie un ziar nou, care nu se recunoaște și care n-o să aibă nici o legătură cu „Crai Nou” de pînă acum două săptămîni. Procesul de reformă înseamnă revitalizare, aducere în alți parametri de funcționare și, bineînțeles, dezmorțirea tirajului.
S.A.: Da, e o misiune complicată, permiteți-mi să vă spun, pentru că lucrăm amîndoi în același domeniu. E greu și cu banii. Cu banii e cel mai greu, cu oamenii e greu, așa cum ați spus și dumnevoastră. E foarte complicată situația. Cu colectivul cum vă împăcați?
I.T.L.: Un colectiv bun, ne știam de ani de zile. Oameni de ispravă, harnici. Nici unul nu este, să spunem, de 20-22 de ani. Toți au maturitate, și profesională, și ca individ. Oameni ok. Sînt mulțumit de redacție.
S.A.: Așa, cu aproximație, cînd le puteți spune celor care ne ascultă, unii dintre ei cu siguranță sînt cititori de „Crai Nou”, că vor cumpăra ziarul și va arăta altfel?
I.T.L.: Începînd de ieri. Am spus: procesul de modificare, de reformare și de actualizare a ziarului cu sine însuși și updatarea lui a început de acum chiar cîteva zile. Și zilnic, cîte-o bucățică, cîte-o bucățică, se modifică și se… Repet, nu doresc în nici un caz „Crai Nou” să fie alt ziar. Va fi același ziar. Dar un ziar dinamic, un ziar care se implică, un ziar pentru cititor. Și vreau să vă spun pe ce pun accent și voi pune accent… În Suceava, presa nu este a patra putere din stat, cum se întîmplă în București. Deci, la Suceava, nimeni nu scrie nimic decît ceea ce îți dau instituțiile. Îți dă cîte un comunicat, de exemplu, Poliția : „Am prins un traficant de țigări cu patru pachete în buzunar de tutun ilegal”, „am mai prins într-o acțiune comună cu organul silvic un hoț fioros de lemne, care pe bicicletă ducea doi bușteni”. Stai, domnule, se fură cu RABA lemnul, cîte 100-200 de metri. Numai la Putna, pe zi… Și voi îmi dați cu chestii de genul ăsta? Și am spus, dom`le, terminăm cu toate golăniile astea sau cu „uite ce-am mai făcut”. Da, lucruri minore, minore, de aruncat praf în ochii populației.
S.A.: Da. Eu v-aș contrazice, dar nu e locul și nici timpul, în legătură cu ce spuneți dumneavoastră. Nu e chiar așa, nu scrie lumea numai după dictare la Suceava.
I.T.L.: Nu, eu am văzut, cunosc alte aspecte și vreau să vă mai spun că, la București fiind, eu sînt zi de zi în contact cu Suceava și cu informații despre ceea ce se petrece aici în județ. Instituțiile județului trebuie să fie în slujba cetățeanului fiindcă de aia sînt plătite. Funcționarul public nu este Dumnezeu local, ci este pus în slujba cetățeanului. Ei, dacă mie îmi găsiți o instituție la Suceava care să facă chestia asta mă duc să-i fac o statuie în față. Eu o ridic. Am sesizat și am sesizări cu niște lucruri înfiorătoare, iar acum am în desfășurare niște anchete care or să uimească Suceava. De ce? Fiindcă ziarul „Crai Nou” va începe ca un cotidian care este respectabil și care trebuie așa să fie. Va începe să publice anchete și atunci o să vedeți și o altă față pe care poate n-o cunoașteți. Și multe, multe lucruri noi, dar care pur și simplu te sperie.