Informaticianul Mihai Focșa este președintele și directorul general al QSP SYSTEMS, o companie care face softuri și care colaborează cu aproxiamtiv 300 de spitale din Franța, dar și cu cîteva unități medicale din România. Domnul Focșa, care locuiește și în Franța, dar și în România, la București, a acordat un interviu Radio Top în care a făcut o paralelă între măsurile luate în pandemie de autoritățile franceze și de cele românești și în care a vorbit puțin și despre Suceava.
Sorin Avram: Domnule Focșa, care este diferența între măsurile luate de autoritățile din România și cele din Franța, pe partea economică?
Mihai Focșa: Asigurarea, ca să spunem așa, acoperirea economică a autorităților franceze este extrem, extrem de favorabilă întreprinderilor. Este probabil cea mai favorabilă din Europa.
S. A.: Mai favorabilă decît în Germania chiar?
M. F.: Mai favorabilă decît în Germania, da. În Franța, întreprinderile au fost indemnizate pînă la 85%. (…) Cei care nu au lucrat, care au fost în șomaj tehnic total, ca să zic așa. Avantajul mare față de România, de exemplu, și chiar și față de alte țări este că s-a permis întreprinderilor să folosească salariații o parte din zile în sensul că… Chiar la noi la întreprindere, de exemplu, am salariați pe care i-am folosit trei zile pe săptămînă și două zile au stat în șomaj.
S. A.: Deci a fost un mix.
M. F.: Da, a fost un mix, un șomaj variabil ca să zic așa…
S. A.: Deci, trei zile pe săptămînă îi plăteați dumneavoastră și două zile îi plătea statul francez.
M. F.: Exact… Și dacă, de exemplu, săptămîna următoare aveam mai mult de lucru puteam să-l păstrez patru zile, chiar și cinci.
S. A.: Funcție de nevoile companiei.
M. F.: Da, iar peste trei săptămîni putea să stea în șomaj patru zile.
S. A.: Bun, și credeți că sistemul acesta are un viitor și după pandemie?
M. F.: În anumite sectoare, cu siguranță. Astăzi, de exemplu, tot ce înseamnă restaurante, baruri, acestea sînt deschise la o capacitate de 30-40%. Barurile sînt complet închise în majoritatea orașelor din Franța. O măsură care este foarte contestată, în general, de profesioniști.
S. A.: Am văzut recent că la Paris s-au luat măsuri mai dure.
M. F.: La Paris, după Marsilia. În primul rînd a fost la Marsilia. Marsilia a pătimit oarecum din cauza vacanțelor, fiind la Marea Mediterană. Toată lumea a venit din toată Franța, o parte din Europa și amestecîndu-se unii cu alții, bineînțeles că virusul a prosperat, a circulat mai tare.
S. A.: Și alte măsuri economice care au fost luate? Cu băncile cum ați lucrat?
M. F.: Am avut o facilitate bancară extrem de importantă, în sensul că statul a garantat împrumuturile. Împrumuturi care au putut merge pînă la 30% din cifra de afaceri anuală. Extrem de important.
S. A.: Generos…
M. F.: Da… Primii doi ani fără nici un fel de rambursare și cu procentaje zero, iar după aceea se vor eșalona pe patru-cinci ani de zile cu 1% pe an. Extrem de puțin. Deci, practic zero. Și s-au distribuit în felul acesta undeva la 5-6 miliarde de euro în toată țara. Deci extrem de important.
S. A.: Domnule Focșa, se știe că sindicatele sînt foarte puternice în Franța. Și foarte gălăgioase. Am văzut că în această perioadă, de la debutul pandemiei, au fost cam liniștite. Însemană că și ele sînt mulțumite de măsurile economice luate?
M. F.: În primul rînd, o mică precizare. În Franța, sindicatele sînt gălăgioase mai ales pentru că reprezintă în jur de 10% din salariați. Salariații sindicaliști reprezintă 10%. Dar forța este foarte puțin sindicalizată. Dar sindicatele sînt într-adevăr extrem de puternice și de gălăgioase. Puternice în sensul că sînt puțini sindicaliști, dar sînt în posturile cheie. De exemplu, sînt la căile ferate, sînt la poștă, sînt la electricitate, la distribuție de carburant…
S. A.: În sectoare cheie…
M. F.: Da, în sectoare cheie și mai ales care sînt foarte penalizante. În modul în care căile ferate nu mai funcționează, și metroul parizian nu mai funcționează.
S. A.: E dat totul peste cap.
M. F.: E dat totul peste cap.
S. A.: De aceea sînt vizibile.
M. F.: Da, de aia sînt foarte vizibile. Astăzi, însă, o parte din salariați stînd acasă, mulți dintre sindicaliști își dau seama de dificultățile la nivel mondial, european și francez, bineînțeles. Deci, motivarea politică a responsabililor nu poate fi transmisă sindicalistului de bază care vede situația și cînd ajunge la vot nu se votează greva. În afară de sindicatul SGT, care este cel mai la stînga și cel mai politizat și care a declanșat grevă la automobile Renault la momentul reprizei de după prima perioadă a pandemiei…
S. A.: Cînd a început criza sanitară și a fost mai puternică?
M. F.: Exact… Imediat ce au ieșit din criză au declanșat o grevă destul de importantă în sensul că… Pretextînd că nu au fost informați așa și analizîndu-se puțin s-a observat că responsabilul sindical de la acea întreprindere…
S. A.: Ce interes avea?
M. F.: Nu avea mare interes, dar pretextul lui a fost că nu a primit un e-mail prin care să fie informat. Pentru că mailul a fost trimis pe adresa lui profesională pe care oricum și-o consulta… Dar, în fine, ăsta a fost pretextul.
S. A: De la un email a început ditamai tărăboiul? Orgoliu exacerbat?
M. F.: Da.
S. A.: Domnule Focșa, cum considerați că a reacționat sistemul sanitar francez la această criză sanitară? Acum sînt din nou foarte multe cazuri. Face față?
M. F.: Sînt foarte multe cazuri. Virusul, așa cum se știe și în România, și la nivel mondial, se pare că este mai puțin virulent ca în prima perioadă. Ăsta este primul aspect. Al doilea aspect este că persoanele vulnerabile au fost atinse într-o primă fază, persoanele în vîrstă, persoanele cu obezitate. Deci acum, acest al doilea val atinge în special tineri între 25-35-40 de ani. Deci, cu mai puțin repercusiuni medicale…
S. A.: Sistemul sanitar francez s-a întărit între timp?
M. F.: Nu, nu s-a întărit ca atare. Ca să pui pe picioare un pat cu respirator artificial la reanimare…
S. A.: La ATI.
M. F.: Un pat la ATI se poate face foarte repede, într-o lună-două se poate face acest pat. Problema este că îți trebuie doi-trei ani pentru a forma personalul care va servi acest pat.
S. A.: Deci, problema este personalul. Și cam același lucru este și în România, nu?
M. F.: Același lucru e și în România, mai ales că România… România, de unde o parte din personal merge în Franța sau în Germania…
S. A.: Pentru salarii mai bune.
M. F.: Pentru salarii mai bune. Deși, în România, am înțeles că au început să plătească mai bine personalul medical.
S. A.: Da, așa este. Dar, domnule Focșa, între sistemul sanitar francez și cel românesc e o diferență foarte mare de capacitate și de profesionalism?
M. F.: Să fiu cinstit, nu aș spune că e o diferență foarte mare. Este o diferență materială, în sensul că Franța este bine echipată. Nu este la nivelul Germaniei ca și cantitate, dar calitativ este cu siguranță una dintre țările cele mai bine echipate.
S. A.: Din Europa? Sau din lume?
M. F.: Cu siguranță, și din lume… Spitalele franțuzești mari și în special cele două trei spitale așa numite militare, precum Pitié-Salpêtrière,sînt cu siguranță printre cele mai sigure de pe planetă. Mulți conducători din țările africane, asiatice se tratează acolo.
S. A.: Am văzut și în cîteva filme lucrul ăsta. Și în documentare, și în artistice. Dumneavoastră care faceți ruta Franța-România, cum considerați că s-au mișcat autoritățile de la noi? Și pe partea economică, și pe partea sanitară?
M. F.: Nu cred că s-au mișcat mai prost decît francezii, care oricum sînt mai puțin bine cotați decît germanii, să zic așa. Cred că global a fost ok, pentru că măsurile au fost luate la fel de bine sau la fel de prost ca și în Franța. Am senzația că multe lucruri sînt ușor copiate. Adică, ce se întîmplă în Franța se întîmplă și în România, după o săptămînă sau două.
S. A.: Ca mai în toată Europa, cam aceleași măsuri…
M. F.: Da. Cum nimeni nu știe viitorul se încearcă să ia fiecare de la vecin o idee care i se pare mai bună.
S. A.: Da, dar populația din Franța față de cea din Româna e mai disciplinată în ceea ce privește aplicarea măsurilor impuse de autorități sau…?
M. F.: Aici cred că România întrece Franța. Cred că România e mai disciplinată decît Franța. Nu cred, cu siguranță. Și poate asta este datorită regimului nostru postbelic, regim care a disciplinat oarecum românul, în timp ce Franța, în ultimii 20-30 de ani, a devenit mai nedisciplinată decît am cunoscut-o eu acum 40 de ani.
S. A.: Mie mi se pare așa, mai petrecăreață, așa, mai cu glume, mai cu o viață mai relaxată…
M. F.: Da… Cu siguranță este, mai ales că această perioadă de COVID… Prima perioadă a COVID-ului, cînd toată lumea a fost consemnată la domiciliu, în momentul în care a venit luna iulie, august au scăpat oarecum din ”pușcărie” cu toții și așa s-a ajuns la această a doua perioadă, la acest al doilea val. Sîntem astăzi, în Franța, la 20.000-30.000 de cazuri pe zi.
S. A.: Ce populație are Franța? 60 de milioane parcă.
M. F.: 65 de milioane, ceea ce înseamnă, hai să zic, 30.000 în Franța înseamnă ceva la un 9.000 în România.
S. A.: La noi sînt cam 4.000 la 20 de milioane și în Franța la 60 de milioane de trei ori mai mult. Ar fi trebuit 12.000… Deci, în Franța mult mai mult.
M. F.: Da, în Franța cam la dublu raportat la populație.
S. A.: O ultimă chestiune: vă place la Suceava?
M. F.: Este unul din cele mai frumoase orașe din România. Și chiar vorbeam recent cu un prieten și îi spuneam că atmosfera este extrem de agreabilă în oraș. Mai puțină lume, mai civilizată, străzile sînt mai curate. În orice caz, sînteți fericiți cu toții.
S. A.: În comparație cu cine?
M. F.: În comparație cu Bucureștiul pe care-l cunosc mai bine și unde trăiesc. Cu siguranță, toți sucevenii ar trebui să se considere fericiți în acest oraș superb.
