- Într-o intervenție telefonică la Radio Top, Răsvan Popescu, membru al Consiliului Național al Audiovizualului, a explicat de ce forul din care face parte a recomandat televiziunilor să avertizeze publicul în cazul unor filme românești realizate înainte de 1989. Conform domnului Popescu, s-a constatat „că nu e bine să lași scheletul în dulap în ideea că uiți de el și lucrurile merg înainte”. Scriitorul și scenaristul Răsvan Popescu a declarat: „Undeva în trecutul nostru există o mistificare prin cinematografie, prin film, de care e bine să fim conștienți, și mai ales să spunem generațiilor de tineri de azi cum a fost. E bine să îi avertizăm sub o formă sau alta că în epoca respectivă a funcționat cenzura și cenzura s-a uitat la filmul acela înaintea telespectatorului de astăzi. Cenzura tăia sau uneori scotea de tot, nu permitea să fie difuzat filmul sau uneori îl retrăgea de la difuzare, erau formule diferite, dar care, una peste alta, făceau același lucru. Adică nu lăsau să ajungă la telespectatori adevăruri incomode”.
Scenaristul a adăugat: „Colectivizarea apare ca o mare fericire în filmele comuniste și în realitate a dus la faliment material și moral, și la drame. Cei care nu-și dădeau de bună voie pămîntul la colectiv ajungeau pe la canal, lucrurile astea nu le vezi la filmul românesc. În filmul românesc îi vezi pe Draga Olteanu Matei și pe Marin Moraru cum își treceau ei președinția CAP-ului de la unul la altul. Cum își băteau capul să mai scoată un soi nou sau să vină un inginer agronom de la oraș cu metode mai recente, ș.a.m.d. CAP-ul era acolo o mare fericire și, practic, realitatea a fost complet mistificată în acest fel. Uneori în forma mai soft, divertismentul atrage. De asta am venit cu exemplul acestui film care se chema <Toamna bobocilor>”.
Răsvan Popescu a continuat spunînd: ”Nu știm cît de influențați sînt tinerii de azi. Știm doar că ei nu au anticorpi. Nu au cum să știe cum a fost dacă nu se interesează. Ori ca să te interesezi te duci pe Wikipedia sau pe Historia.ro, site-uri unde găsești exemple de mistificare a realității prin film. Pentru asta cineva trebuie să îți atragă atenția că ai o problemă. Te uiți la un fake și mai departe te duci și cauți pe internet, că tinerii știu să caute. Dar întîi trebuie atenționați în acest sens”. Răsvan Popescu a completat: „A existat o mișcare destul de puternică, critică la adresa filmelor în care se făcea propagandă. Aici se tace pe acest subiect și din acest motiv a fost nevoie de recomandarea CNA. S-a cerut practic de la sine. A existat și o inițiativă și ea există în continuare a USR de a da o lege, deci o chestiune cu caracter obligatoriu, prin care filmele perioadei să fie marcate obligatoriu cu un C de la cenzură. Noi am considerat că este excesivă formula asta, am dat un aviz negativ pe acel proiect și am venit în loc cu această recomandare, care practic e o metodă mai soft de a obține același lucru (n.r. – afișarea statică și lizibilă a mențiunii <Film realizat în perioada comunistă, în care difuzarea era condiționată de o viză a cenzurii> sau a mențiunii <Film realizat în perioada comunistă, în care funcționau cenzura și propaganda de stat>). Alegerea formulei potrivite rămîne la latitudinea fiecărei televiziuni în parte”.
Domnul Popescu a ținut să sublineze că nu în cazul tuturor filmelor realizate în perioada comunistă e nevoie de o dezbatere înainte de difuzarea acestora ori de avertismente: ”Se poate întîmpla să nu fie cazul deloc. De exemplu sînt comediile vremii: <B.D. la munte și la mare>, <Nea Mărin miliardar> și <Toate pînzele sus>. Sînt filmele pentru copii gen <Veronica>. Este western-ul românesc <Petrolul, aurul și ardelenii>. Aici nu se pune problema cenzurii vremii sau în orice caz nimic evident”. (Foto: știri 24 plus)
