În opinia profesorul universitar doctor Valentin Popa, fost ministru al Educației, guvernanții ”au exagerat” cu măsurile fiscale implementate în Educație. A declarat acesta, în cadrul unei emisiuni la Radio Top: ”Există în România o vorbă că <este mai mare daraua decît ocaua>. Unele măsuri sînt cu efect financiar foarte scăzut, dar cu un efect emoțional foarte mare și, desigur, cam jumătate din măsurile de acolo nu-și au locul. Chiar nu trebuia să fie făcute”.
Domnul Popa, președintele Senatului Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava, a explicat la Radio Top care sînt, în viziunea sa, măsurile ce sînt și justificate și care nu, dar și implicațiile lor financiare. Potrivit acestuia, diminuarea burselor și schimbarea formulei de calcul la preuniversitar pentru plata cu ora sînt de înțeles, însă creșterea normei didactice cu două ore nu înseamnă decît ”lăcomie” cu ”efecte groaznice” și ”cîștig infim”, motiv pentru care ”e firesc să ai greve în stradă”.
Potrivit domnului Popa, fost rector al Universității <Ștefan cel Mare> Suceava, ”pare-se că reformele din România și ajustările, și tot ceea ce se întîmplă pentru ca să limităm deficitul bugetar a început cu Educația și, deocamdată, s-a cam terminat cu Educația, pentru că doar la noi vedem implementat puternic acest efect al măsurilor”.
Valentin Popa a subliniat: ”Așa cum știu eu, tot acest set de măsuri nu prea a fost gîndit în Ministerul Educației, ci de eminențele cenușii de la cancelaria primului ministru, unde niște cetățeni s-au gîndit ce trebuie să facă pentru Educație și au făcut. Pentru că, dacă ar fi gîndit mai mult și s-ar fi consultat mai bine cu toate direcțiile din Minister, unele măsuri n-ar fi fost impuse”.
Referitor la bursele studenților și ale elevilor, Valentin Popa a explicat că acestea au crescut foarte mult într-un timp scurt, iar acum s-a ajuns, oarecum, la normal: ”Reducerea fondului de burse la studenți ajunge undeva la peste 50%. Deci este masivă. La elevi reducerea a fost oarecum echivalentă. Acesta este cea mai mare reducere de cheltuieli din sistemul de învățămînt de departe. Acum, e mare, e mică reducerea… da, dar noi am ajuns la fondul ăsta foarte rapid. Acum doi ani eram la nivelul în care sîntem acum și, practic, s-au dublat. Iar România nu poate să-și permite să-și dubleze fondul de burse. Deci, aceasta este o măsură care, în principiu, cînd o anunți și o explici, e de înțeles”.
O altă măsură ”care poate fi înțeleasă” este cea de schimbare a formulei de calcul la preuniversitar pentru plata cu ora. A spus fostul ministru al Educației: ”Formula de calcul ducea la un tarif orar la preuniversitar care era net mai mare decît la universitar, decît în toate universitățile. La preuniversitar ajungeai să plătești ora cu 150 de lei și în universitar nu prea se-auzeau universități care să depășească 100 de lei pe oră. Așa încît reformularea modului în care se calculează plata cu ora în preuniversitar, iarăși era o măsură care era de înțeles. Să ajungem la 75 de lei sau 70 de lei pe oră este o chestiune rezonabilă. Problema e că ar fi trebuit să te oprești aici și poate ar fi trebuit să mai continui cu reorganizarea școlilor, să nu mai faci școală cu clase multiple, cu cîte șase elevi în clasă… Astea erau trei măsuri care puteau fi suportate. Deci, astea erau ok”.
Potrivit domnului Popa, ”din păcate, ne-am dus puțin mai mult decît este necesar” cu aceste măsuri și s-a ajuns la mărirea normei didactice cu două ore. A precizat fostul ministru: ”Noi, în universitar, oricum aveam mărită norma cu trei ore… Ce înseamnă să mărești cu două ore norma, de fapt, în preuniversitar? Înseamnă să reduci bugetul de la plata cu ora. Adică, după ce l-ai redus cu 55%, te mai lăcomești să mai reduci cu încă 7-8%, 10%, dar cu niște efecte groaznice. Pentru că nu întotdeauna mai poți face normele, alea două ore puse în plus peste normă chiar au un efect emoțional extraordinar de puternic. Și cîștigul? Cîștigul este infim”.
A continuat Valentin Popa, subliniind: ”Cîștigul financiar al acestei măsuri este infim față de extrem de multe probleme care apar în aplicarea acestei măsuri. <Mai mare daraua decît ocaua>. Evident, nu e singura. (…) Ce să cauți să ajungi să mărești numărul de ore la director și la inspector în normă?! Nu fac destulă treabă?… E o altă măsură care nu aduce aproape nimic cîștig financiar, ci doar deranj în sistem și atunci e firesc să ai greve în stradă și să stea în fața Ministerului zi de zi oamenii și să protesteze. E prea mult”.
