Senatorul PSD de Suceava, Virginel Iordache, a remis un comunicat cu prilejul „Zilei învățătorului”. Titlul este „Învățătorul-sculptor de suflete”. Redăm în cele ce urmează comunicatul senatorului Iordache: „Astăzi, 5 iunie sărbătorim „Ziua învăţătorului”, ziua oamenilor care au ca misiune să le dezvăluie copiilor „corola de minuni a lumii”. De-a lungul anilor, prin munca sa, învățătorului i-au fost recunoscute, de cele mai multe ori, declarativ, meritele. Fiind supranumit de-a lungul timpului dascăl, apostol, învățător, profesor, omului de la catedră i s-a dedicat o zi în care gîndurile și inimile noastre se îndreaptă spre EL, cel care a vegheat la urcușul nostru către starea de OM, la cel care prin munca sa, prin grija și prin duioșia cu care se ocupă de cei mici și-a cîștigat, în sufletul fiecăruia dintre noi, primul loc, poate la fel de important ca cel al mamei – învățătoarea noastră „cea de toate zilele”. Evident, sîntem departe de a-i acorda acestei zile importanța pe care o merită. O umbrim, cu diverse pretexte și ne-am pierdut inocența de a vorbi cu drag despre dascălii noștri. S-au răcit vremurile, ne-am îndîrjit în preocupări și construim simboluri, de multe ori, lipsite de educație. Cu toate acestea, chipul învățătorului este etern același. E viu, dar îl ascundem undeva în mormanele de amintiri, uneori inutile, ale maturității. Nu în fiecare zi, dar măcar astăzi, să ne amintim cu drag de învățătorii pe care i-am avut, părinții și ocrotitorii noștri sociali, oamenii care se dăruiesc zi de zi copiilor noștri. În nici o altă profesie nu este mai oportună ca osmoza dintre carieră şi vocaţie, să fie cît mai aproape de perfecţiune. Devine un imperativ al şcolii de a angaja nu doar învăţători, ci învăţători de vocaţie. Nu doar munca conștiincioasă şi sistematică, mobilizarea voinţei şi sentimentelor, ingeniozitatea, creativitatea, calitatea gîndirii, erudiţia şi pregătirea ştiinţifică constituie cheia succesului în activitatea pedagogului, ci vocaţia lui pentru ceea ce face. Înţeleg prin vocaţie convergenţa tuturor demersurilor învăţătorului spre anumite manifestări, în direcţia cărora simte că se realizează pe sine şi are sentimentul propriei libertăţi, propriei afirmări, iar forma sub care vocaţia se manifestă constituie îndeletnicirea constantă a pedagogului de vocaţie. Ceea ce face învăţătorul este să construiască o bază solidă pentru construcţia ce va dura toată viaţa pentru fiecare copil în parte. Formarea copilului presupune nu numai însuşirea unor cunoştinţe, ci şi învăţarea acestuia să înveţe de-a lungul vieţii, să gîndească liber şi critic. În mod firesc, avînd în vedere condiţiile marilor transformări care au loc în societatea noastră, cresc exigenţele faţă de activitatea şi conduita oamenilor în toate împrejurările, în societate şi în profesie. În educaţie, atitudinea şi conduita profesorului în sistemul educativ trebuie să se ridice la cota cea mai înaltă. Învăţătorul este persoana care îndeplinește o misiune de importanţă majoră, de formare şi dezvoltare a personalităţii tinerei generaţii, precum şi de instruire profesională în cadrul instituţiilor de învăţămînt în concordanţă cu necesităţile vitale socioprofesionale, morale şi cetăţeneşti. Prin aceste activităţi învăţătorul contribuie la realizarea celui mai important produs al societăţii – OMUL. Acesta trebuie să fie instruit, calificat, capabil să se integreze prin activităţile sale în societate, contribuind astfel la mai binele său dar și la progresul acesteia (societății). În învăţămîntul contemporan învăţătorul are un rol din ce în ce mai important, este garantul fundamental al formării personalităţii umane. Personalitatea sa reprezintă factorul decisiv pentru reuşita elevilor, filtrul care imprimă direcţii şi finalităţi nuanţate întregului demers educativ. Fără ei, fără oamenii care lucrează în învățămînt, am fi cu mult mai săraci. Pentru că, în cele din urmă, educația este cea care ne dă sens și utilitate vieții. Fără munca celor de la catedră, îndrăznesc să afirm că probabil, încă nu am fi ieșit, din Evul Mediu. Motiv pentru care, de Ziua Învățătorului, nu ezit să urez, din toată inima, celor care lucrează în învățămînt : La mulți ani, sculptori de suflete!”
