Medicul cardiolog Alexandru Calancea a acordat primul interviu în noua sa calitate de mangaer al Spitalului Județean Suceava postului nostru de radio. Astăzi dimineață, în direct, prin telefon, domnul Calancea a vorbit despre calitățile care-l recomandă pentru noua funcție, despre ce-și propune să facă și despre cum se va împărți între postul de manager și rolul de medic.
• Trebuie să ne asumăm responsabilitatea, trebuie să punem umărul, pentru ca acest spital să renască
• Trebuie să avem un spital performant, un spital în care să avem încredere, un spital unde să găsim toate specialitățile medicale
• Am o susținere foarte mare printre colegi. Și cumva am fost propulsat de dumnealor
• Dacă pui suflet într-o acțiune, eu consider că rezultatul trebuie să fie doar pozitiv
• Populația trebuie să înțeleagă că nu este de glumă. Este un virus periculos. Este un virus necunoscut și periculos. Nu știm toate mecanismele lui. Sînt presupuneri, supoziții
• Sînt învățat să stau la patul pacientului, sînt învățat să lucrez cu pacientul. Îmi place enorm acest lucru. Am avut satisfacții enorme alături de pacienții mei și de colegii mei
Sorin Avram: Domnule doctor, în primul rînd felicitări pentru numire. În al doilea rînd, mult succes. Ați solicitat dumneavoastră funcția sau v-a fost propusă funcția?
Alexandru Calancea: Vă mulțumesc, Doamne ajută! Să dea Dumnezeu să reușim. Funcția mi-a fost propusă. Și m-am gîndit, am cîntărit foarte mult lucrurile, pentru că este o provocare imensă. Dar, trebuie să ne asumăm responsabilitatea, trebuie să punem umărul, pentru ca acest spital să renască. Trebuie să facem lucrurile foarte bine, pentru Suceava, pentru Bucovina, ca toată lumea să aibă încredere în acest spital și să nu fim nevoiți să plecăm în alte centre universitare, în alte orașe, în alte țări. Trebuie să avem un spital performant, un spital în care să avem încredere, un spital unde să găsim toate specialitățile medicale.
S.A.: Cînd ați luat decizia de a accepta funcția v-ați sfătuit cu familia, cu colegii din spital? I-ați întrebat pe colegii din spital dacă vă vor?
A.C.: Din fericire, pentru mine, am o susținere foarte mare printre colegi. Și cumva am fost propulsat de dumnealor. Dacă aș fi gîndit cu mintea, poate aș fi spus NU. De ce? Pentru că sacrifici multe. În această meserie, în această funcție, sacrifici familie, sacrifici timp liber, sacrifici foarte multe lucruri. Dar, gîndindu-mă cu inima, am spus DA. Pentru că sînt bucovinean, pentru că sînt din interiorul spitalului, pentru că știu problemele, pentru că am foarte mulți colegi care mă susțin. Și-atunci am zis că trebuie să-mi asum această responsabilitate, chiar dacă sînt niște sacrificii pe care trebuie să le facem. Nu poți să răzbești, nu poți să rezolvi problemele decît în echipă. Și simt în acest moment că am o susținere mare din partea colegilor, colegi care vin cu idei foarte bune, colegi din toate specialitățile. Și mai cu experiență și mai nou veniți. Și-atunci, din punctul ăsta de vedere, cred că vom reuși.
S.A.: Ce vă recomandă pentru funcția de manager al Spitalului Județean?
A.C.: Organizarea, în primul rînd, rigurozitatea, corectitudinea. Astea sînt principiile pe care am să încerc să merg. Trebuie să restructurăm oarecum relația dintre medic și pacient. Trebuie să privim pacientul în ansamblul lui. Trebuie să lucrăm la atitudine, poate, la unele persoane. Și pacienții trebuie să înțeleagă anumite lucruri. Sînt multe de făcut. Sînt foarte multe de făcut. Stăteam zilele astea și mă gîndeam cam ce am de făcut. Și am început să pun pe o listă. Credeți-mă, lista nu se mai termina. Și nu s-a mai terminat. M-am ridicat de la birou, am luat o gură de aer, am tras aer în piept și am spus că trebuie totuși să merg înainte, întrucît chiar dacă sînt foarte multe lucruri de rezolvat toate au o rezolvare. Rezolvarea vine doar dacă înțelegem cu toții că avem un scop comun.
S.A.: Pe listă v-a trecut ceva și domnul Valeriu Gavrilovici, care pînă astăzi a fost directorul medical al spitalului. Patru secții cu personal insuficient sînt în Spitalul Județean.
A.C.: Da, da. Este o mare problemă. Și sîntem în punctul de a pierde cîteva linii de gardă. Niște specialități deficitare, într-adevăr. Semnalele să spun că ar fi pozitive din partea unor colegi rezidenți anul V, specialiști în primul an. Trebuie să-i convingem că Spitalul Județean Suceava își dorește să progreseze, își dorește să facă lucruri bune pentru comunitate, pentru suceveni, își dorește să fie un spital de top, să revină pe locul unde a fost cîndva. Ba, mai mult, să strălucească și mai mult. Și-atunci, într-adevăr, avem cîteva secții unde sîntem deficitari, secții cu specialități unice în județ, unde trebuie să-mi dau tot interesul, alături de echipa din conducere, alături de colegii de pe secții, de medicii șefi, de asistentele șefe, să încercăm să completăm cît mai urgent acele locuri. Sînt provocări multe, dar niciodată nu am spus NU. La nici o provocare. Mai ales dacă pui suflet într-o acțiune, eu consider că rezultatul trebuie să fie doar pozitiv.
S.A.: În perioada de criză sanitară, Universitatea „Ștefan cel Mare” a fost de un real folos spitalului. Veți continua colaborarea?
A.C.: Așa este. Și mulțumesc pe această cale tuturor celor care s-au implicat. Vrem să ținem legătura cu dumnealor, avem proiecte pe viitor, vrem să continuăm. Ne gîndim, pe viitor, poate reușim să avem o facultate de medicină. Sînt discuții, sînt propuneri, dar sînt de viitor mai îndepărtat. În viitorul apropiat, vorbesc de săptămîni, de luni, avem alte proiecte, avem alte priorități. Dar trebuie să redăm acest spital oamenilor ca și specialități de care dumnealor au nevoie. Sînt foarte multe probleme, au fost foarte multe probleme, trebuie să le rezolvăm și trebuie să învățăm să trăim cu acest virus nenorocit, din păcate. Dar, asta nu înseamnă că trebuie să privăm oamenii, pacienții, de anumite specialități. Vom depune toate eforturile și toată energia noastră pentru a lupta pe ambele direcții. Adică, pe de o parte, COVID-ul, și trebuie să fim foarte atenți cu acest virus SARS-CoV-2. Și-n continuare măsurile trebuie să fie foarte drastice. Populația trebuie să înțeleagă că nu este de glumă. Este un virus periculos. Este un virus necunoscut și periculos. Nu știm toate mecanismele lui. Sînt presupuneri, supoziții. De aceea, trebuie să fim foarte corecți cu măsurile pe care Ministerul Sănătății, epidemiologii, ni le spun. Și pe de altă parte, chiar dacă avem acest virus, în familie, în spital, în comunitate, trebuie să ne gîndim și la ceilalți pacienți care nu au acest virus și care au probleme de sănătate și cazurile să fie rezolvate aici. Nu trebuie să ne concentrăm doar pe acest virus extrem, extrem de periculos. Și trebuie să fim foarte atenți. Nimeni nu trebuie să ia în derîdere acest virus. Am văzut cazuri foarte grave la pacienți tineri fără comorbidități. De aceea, trebuie să fim foarte, foarte atenți și să respectăm regulile impuse.
S.A.: Domnule doctor, cît veți fi manager și cît veți fi doctor? Că trebuie să vă împărțiți.
A.C.: Să știți că asta-i o întrebare de suflet, i-aș spune eu. Și aici a fost marea mea dilemă în a spune DA acestei propuneri sau a declina această propunere. Eu sînt medic cardiolog. Am făcut medicina din pasiune, am făcut rezidențiatul în Medicină Internă. Din dragoste pentru Cardiologie am făcut și al doilea rezidențiat. Și, din aceleași considerente, am încercat să merg și mai departe, spre Cardiologie Pediatrică. Asta este o altă discuție. Vreau doar să spun că, într-adevăr, fac cardiologie cu pasiune. Și este o zonă, o specialitate a medicinei, care-mi place foarte mult și o iubesc. Am fost într-o dilemă foarte mare dacă să accept această funcție de manager al spitalului tocmai din acest punct de vedere. Pentru că eu îmi văd viața ca și medic. Sînt învățat să stau la patul pacientului, sînt învățat să lucrez cu pacientul. Îmi place enorm acest lucru. Am avut satisfacții enorme, alături de pacienții mei și de colegii mei. A fost o propunere la care m-am gîndit foarte mult, dar am spus că pe un mandat interimar trebuie cineva să-și asume responsabilitatea. Și plec la drum, pentru că în afara orelor de management pe care-l fac în cadrul spitalului voi încerca în continuare să văd pacienți, să-mi ajut pacienții care au nevoie de serviciile mele. Va fi greu, va fi o muncă infernală. Și, sînt convins, sacrifici foarte mult. Și mă gîndesc la familie. Am noroc de familie, pentru că a înțeles această determinare a mea, această „nebunie”, această dorință de a repoziționa Bucovina. Pentru că, din punctul meu de vedere, este nedrept ceea ce ni se întîmplă. Și-atunci am spus că voi încerca să nu mă îndepărtez de pacienții mei, să țin legătura cu dumnealor. Colegii mei au înțeles acest lucru și vor ține legătura cu pacienții mei, îi vor controla în continuare. Nu vreau să mă îndepărtez de medicină, pentru că scopul meu în viață este să aduc zîmbete pe buze. Este un lucru atît de important și atît de frumos să vezi că un om îți mulțumește cu zîmbetul pe buze. Sincer fiind, fără alte interese. Din punct meu de vedere, nu-ți mai trebuie absolut nimic, decît să vezi un zîmbet sincer pe fața unui om.
