Reputatul medic nefrolog și internist Mihai Ardeleanu a împlinit anul acesta 50 de ani de activitate și spune că își dorește să continue ”cît o să vrea Dumnezeu, cît o să am puteri, cît o să simt că nu sînt inutil sau desuet”.
Anul viitor se împlinesc 50 de ani de cînd domnul Ardeleanu a terminat Facultatea de Medicină de la Iași, dar acesta a lucrat încă din anul VI de facultate. A precizat medicul, într-o emisiune la Radio Top: ”Am avut șansa să prind sistemul vechi de școlire al tinerilor medici. Era acel sistem de internat în medicină, o concepție din sistemul francez de medicină și exista la noi în perioada interbelică. (…) Ce era internatul? Era o recrutare a persoanelor care vădeau calități didactice, calități profesionale deosebite”. Astfel, a ajuns inițial la psihiatrie, unde renumitul profesor Brînzei l-a remarcat și i-a oferit un post universitar, dar el a ales, ”cu tupeul vîrstei de 24, 25 de ani”, medicina internă. Internatul i-a permis să înceapă munca cu un an înainte de terminarea facultății.
Salariul era mai mic decît al unui medic: ”Salariul mi-l aduc aminte, în ’75 era de 1.050 de lei. Bun, dar o bursă republicană era 600 de lei. Deci, era un salariu, sigur, puteai mînca, nu puteai plăti o chirie sau altceva, dar eu oricum stăteam la cămin, eram student căminist. (…) Bursa acoperea căminul și o masă de prînz. Aveam dublu. Deci, în perioada aceea am început să cumpăr cărți”.
După terminarea internatului, în 1978, Mihai Ardeleanu a trebuit să lucreze obligatoriu la țară, înainte de a deveni asistent universitar. A ales, ”bineînțeles”, județul Suceava și a petrecut acolo un an și patru luni, lucrînd la Șerbăuți–Calafindești și făcînd gărzi la Spitalul Siret. Experiența i-a plăcut ”extraodinar de mult”: a locuit ”ca un împărat” în dispensarul ”care avea două camere pentru medici”, a fost bine primit de comunitate și de medicul pe care l-a înlocuit, și a acumulat experiență valoroasă. A adăugat medicul: ”Mergeam doar la sfîrșitul de săptămînă la Iași, unde erau soția cu fetița. E adevărat că în acel timp am făcut și stagiul militar de patru luni, pentru că medicii așa făceau, și am stat un an și patru luni acolo, excelent”.
Întrebat la Radio Top dacă a mai fost pe la Calafindești, Mihai Ardeleanu a spus, zîmbind: ”Am fost de multe ori, dar la Iași, cînd de acum devenisem, de la 1 decembrie 1979, cadru didactic, asistent preparator, cum era atunci, asistent universar stagiar, veneau pacienții de la Calafindești. Și profesorul rîdea la vizită: <A mai venit o ‘calafindită’, aia puneți-o la Ardeleanu, că e pentru el>. M-au căutat acolo, ani de zile. (…) M-au urmărit, să zic așa, și aici, și am avut pacienți… chiar și acum mai este o asistentă din fostele asistente de la dispensar care mai vine, și ea și soțul ei”.
La spitalul din Suceava medicul Mihai Ardeleanu a ajuns în 1986: ”De cînd am venit la spital aici am întîlnit un colectiv foarte inimos, m-a întîmpinat extraordinar de frumos tot colectivul”.
Întrebat dacă ar fi schimbat ceva în parcursul profesional al domniei sale și dacă ar alege acum Iașiul în detrimentul Sucevei, domnul Ardeleanu a răspuns categoric: ”Nu, nu, nu. Sigur, dacă vrei orgolii și dacă vrei titluri și așa, pot să spun că aș fi fost în Iași de acum probabil 25 de ani profesor universitar. Dar am reușit să fac aici, la Suceava, ceea ce poate n-aș fi îndrăznit să fac în Iași pentru că, sigur, erau multe clinici, era mult personal. Aici am avut un cîmp de activitate foarte frumos și am reușit cu colegii să ne îmbinăm. Unul a devenit gastroenterolog, altul cardiolog… astfel încît nu au fost probleme aici, local”.
