Profesorul Milan Crasi de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava auzise ceva de un post de televiziune, dar a spus că e prea mult. Că trebuie mulţi bani, că e nevoie de experienţă, că trebuie oameni şi că drumul e lung. Liderul sindicatului studenţesc, regretatul Dan Adrian Coşman, care ulterior a deţinut funcţia de director al Casei Culturii Suceava, a fost de acord din prima şi a susţinut ideea. Cu vorba şi cu fapta. Rectorul universităţii sucevene, regretatul Emanuel Diaconescu, a fost de acord din prima şi a susţinut ideea. Cu vorba şi cu fapta. Actualul vicepreşedinte al Academiei Române, Răzvan Theodorescu, la vremea aceea preşedinte-director general al Televiziunii Române, a fost foarte deschis şi amabil, şi a dat o semnătură pe un document. Era ceva decît deloc într-o vreme în care legislaţia din timpul regimului comunist încă nu fusese desfiinţată. O mînă de meseriaşi a meşterit o staţie care a fost legată de o antenă care a fost cocoţată în vîrful unui copac de lîngă o sală a universităţii sucevene. Unul a venit de-acasă cu un pick-up, altul cu un casetofon, s-a găsit şi un magnetofon, iar cineva a pus pe masă un mixer. S-au inventat nişte microfoane, nişte casete, benzi şi discuri. Şi dă-i cu muzică şi cu vorbă. I-a dat fiecare cît a putut şi cum s-a priceput. Pe seară se mai dădea şi cu ceva udătură. Iar fumul era fum. Puteai să-l tai cu cuţitul, dar unul din acela bine ascuţit. Lume intra, lume ieşea. Multă lume, pentru că era ceva nou. Au fost mai multe sedii, cîteva frecvenţe, mai mulţi colegi şi mai multe încercări, unele eşuate, altele reuşite. Şi au trecut anii. Au trecut cu o viteză ameţitoare. Au trecut nu mai puţin de 27 de ani. Fix astăzi, 6 decembrie 2018, se împlinesc 27 de ani de la prima emisie a postului nostru de radio. Al nostru şi, ne place să credem, al celor care-l ascultă.
27 de ani
