La capitolul cultură, Suceava este un oraş vitregit. Şi nu de ieri de azi, ci de ani de zile iar somnul acesta lung a fost frate cu moartea. Mi-ar plăcea să cred că ne-am trezit şi de aceea am încurajat cu toată fiinţa mea toate eforturile considerate naive şi fără sens privind renaşterea culturală a acestei urbe. S-au finalizat cu greu nişte investiţii în infrastructură şi ne aşteptăm ca instituţiile să nu existe doar pe hîrtie sau să aibă doar sedii administrative ci să producă de-a dreptul acte cuturale. Pentru asta e nevoie de bani, de o echipă de profesionişti şi de un suflu nou. Primarul Ion Lungu a anunţat că va propune consilierilor locali ca anul acesta Cultura să primească 8% din bugetul local. Ca niciodată şi mult peste orice altă cifră de pînă acum. Cu ani în urmă la Suceava se aloca 1% pentru Sport şi Cultură la un loc , anul trecut s-a dat Culturii 3,5% din bugetul local. Este deci o creştere consistentă – justificată şi necesară. Îmi place să cred că se va şi vota propunerea, pentru că altfel, degeaba avem teatru, cinematograf sau planuri privind diverse evenimente care să anime viaţa oraşului. Chiar nu văd de ce s-ar opune vreun consilier local finanţării Culturii, dar încurcate sînt căile Domnului iar sucevenii noştri, chiar cei care lucrează în domeniu, au şi ei scăpările lor. Evenimentul de miercuri seară, de pildă, cînd pentru prima dată a venit la Suceava Matei Vişniec, dramaturgul care a dat numele tînărului Teatru, a fost prilej de sărbătoare. L-a felicitat multă lume pe dramaturg, simpli spectatori, în sală, sau persoane importante, pe scenă. E de înţeles că scena îi face pe oameni să fie stingheri, dar cînd ai o experienţă socială în spate, cînd ştii că vei participa la un astfel de eveniment, e indicat să vii cu pantofii lustruiţi, cu pantalonii călcaţi, cu sacoul încheiat la nasturi, să nu vorbeşti cu mîna-n buzunar la pantaloni, să nu-l pupi de cel puţin trei ori pe invitat, să nu silabiseşti, să nu te bîlbîi, să-ţi pregăteşti discursul şi, dacă se poate, să-i dai sărbătoritului placheta aniversară pregătită şi nu microfonul. Noroc de finalul inspirat asigurat de ideea unui logo pentru teatrul Matei Vişniec. Pornind de la vîrsta pe care dramaturgul o împlineşte anul acesta, 60 de ani, managerul teatrului a propus ca din 6 să facă o faţă tristă, iar din 0 una zîmbitoare- veşnicul simbol universal al teatrului şi anul în care Matei Vişniec a mai dobîndit o calitate. Cu bune şi cu rele, dar mai ales cu buget, om creşte poate, şi noi, sucevenii, cultural vorbind.
Alina Mihăescu
