A înviat… Vizita oficială a secretarului general (pardon, preşedinte) al PCR (scuze, FSN). Pionerii (eroare), elevii luaţi sub aripa ocrotitoare a tovarăşei (a doamnei) învăţătoare merg frumos încolonaţi, bineînţeles, cu pancarte în Piaţa „22 Decembrie”. (De ce nu s-o fi chemat în continuare 23 August). Întreprinderile freamătă. Bine, nu se fac lozinci cu grafice, dar totuşi se face ceva. A! La Întrerprinderea de Tricotaje „fetiţele” confundă tricourile cu trandafirii. Bineînţeles, acum fără ţepi. Foarte frumos, zău, foarte frumos. Poliţia se plimbă. Ba mai face ceva. Îi opreşte pe cei care vin pe drumul de la în grabă renovata Casa de Oaspeţi şi-i povăţuieşte părinteşte să aplaude cînd trece persoana respectivă. Între timp, autobuze venite din mediul rural aduc tineri şi bătrîni înveşmîntaţi în frumoase costume populare pentru a încinge hora „oamenilor de bine”. Trece timpul, băieţii din opoziţie iau palme şi iar trece timpul şi apare… Delir. Parcă a reînviat. Delir. Este adevărat. Delir. Seamănă. Conservatorul „George Enescu” şi-a făcut datoria. O parte din dirijorii de-acolo diriguiesc masele exaltate. „Iliescu nu te da/ Fie-ţi milă de ţara ta!” (Parcă s-a spus fără monarhie, nu?). „Iliescu ţine minte/ Suceveanul nu te minte”. (Uitasem să vă spun să s-a ţinut un concurs de păcăleli). „Trăiască România Mare”. (Între timp, dacă nu ştiţi, s-au modificat graniţele). „Un trandafir şi milioane de grădinari – FSN”. (Mai bine porumb, căci s-ar putea să ne înţepe). Serbarea cîmpenească a culminat cu un „La mulţi ani!” cîntat din tot sufletul de participanţii care au cît de cît voce. Privesc înapoi, privesc aici, privesc în faţă. Şi… Timpul s-a scurs şi tovarăşii se retrag pentru a participa la ceea ce vroia să se numească o conferinţă de presă. Vechea nomenclatură (cei care acum ţin frîiele FSN) şi noi care (deocamdată) spunem că sîntem ziarişti, aşteptăm cu nerăbdare apariţia distinsului oaspete. 10, 20, 30 de minute stăm. Apare domnul Iacobescu. Ne roagă să nu-i punem întrebări domnului Iliescu, deoarece domnia sa este foarte obosit. Se aplaudă frenetic. Femei grizonate şi bărbaţi cu cravată. Un zîmbet a la John Kennedy inundă sala. Şi acum urmează un frumos curs de hidrotehnică. „Argeş, rîu de munte, în amonte cu pante mari, viituri violente şi ecart mare între debitele mici şi cele mari”. Foarte interesant. Atît. Flori, săruturi, mulţumiri pentru cel mai blînd, mai înţelegător, mai tenace, petru cel ce ştie să aleagă calea cea mai bună. După „epoca de aur” urcăm pe o treaptă superioară. „Epoca de platină”. Adevărat a înviat…”. Sper că nu v-am plictisit prea mult, dar astăzi este Ziua Mondială a Presei. Articolul pe care l-am citit se intitulează „Escu…” şi a fost publicat în revista studenţească „Arboroasă”, una dintre primele gazete apărute la Suceava după decembrie ’89. Articolul, scris în preajma Paştelui şi după o vizită a lui Ion Iliescu, a fost tipărit în numărul 4 din aprilie 1990. Autorul rîndurilor a fost luat un pic la împins vagoane, nu spui de către cine, pentru că a fost critic cu domnul Iliescu şi pentru că a publicat textul politic într-o revistă care ar fi trebuit să se ocupe de altceva. De flori, fete şi băieţi, examene şi poeţi. Să nu uit. Textul a fost scris de mine. Cum mă pricepeam şi eu la vremea aceea.
A fost odată „Escu…”
