Şcoala românească este exact aşa cum o fac dascălii ei. Nu elevii sînt responsabili pentru că nu învaţă, pentru că nu performează, pentru că nu au rezultate, ci făuritorii de elevi. E valabil şi invers. Pregătiţi pentru a preda o anumită materie, dascălii mai au o misiune, aceea de a înţelege cu adevărat ce e educaţia şi cît de importantă este în şcoală pregătirea pentru viaţă. Nu mă refer astăzi la informaţiile pe care le toarnă la clasă, unii eficient, alţii nu, ci la cum înţeleg şi transmit mai departe valorile societăţii. S-a instaurat conceptul de „elevii din ziua de azi”. Asta înseamnă superficial, dezinteresat, leneş, chiulangiu, tupeist, fiţos şi de foarte multe ori agresiv. E un concept la care au lucrat ani la rînd, cărămidă cu cărămidă, şlefuitorii de suflete, cum le place profesorilor să fie numiţi. Ca şi în cazul părinţilor, pentru profesori, cea mai eficientă metodă de educaţie este exemplul. Asta uită de multe ori adulţii. Şi pentru că exemplele sînt edificatoare, să luăm în discuţie recentul eveniment petrecut la poarta Colegiului Tehnic Alexandru Ioan Cuza din Burdujeni. O elevă de clasa a XI-a, de 17 ani, a fost bătută de un fost coleg într-o pauză. Fost coleg, pentru că individul fusese exmatriculat. Şi fost iubit, cu care fata nu a vrut să se împace. El a solicitat, ea a refuzat şi i-a aruncat o cafea în faţă. Aroganţa a fost peste măsură, aşa încît el a ripostat, aşa cum a învăţat probabil de la tatăl său. Am aflat dintr-un ziar local că directorul adjunct al unităţii de învăţămînt a cerut elevei minore caftite în curtea şcolii să nu sune la 112 pentru a nu implica unitatea şcolară într-un scandal. Asta ar fi fost cu totul scandalos şi pare cu atît mai plauzibil, cu cît n-ar fi prima dată cînd pentru unii e mai importantă imaginea instituţiei decît sentimentul de nesiguranţă pe care-l trăieşte o tânără minoră, agresată şi victimă perfectă. Şi totuşi, se pare că informaţia a ajuns trunchiată la public. Potrivit conducerii şcolii, a cărei părere n-a cerut-o nimeni pentru articol, fata a fost sfătuită să nu sune la 112, doar pentru că nu i-a fost pusă viaţa în pericol. Situaţia nu a rămas însă aşa. A fost chemat poliţistul de proximitate, a fost informat despre incident şi-au încercat să găsească împreună o soluţie pentru ca tânăra să rămînă în siguranţă în şcoală, dar chiar şi dincolo de porţile şcolii. Ce soluţie au găsit ţine de speţa cu pricina şi nu are relevanţă pentru gazetă. Ideea e că, spre deosebire de ce părea fi, acest dascăl s-a comportat, de fapt, firesc. A transmis agresorilor semnalul că şcoala nu tolerează astfel de indivizi, i-a luat fetei apărarea, a încurajat siguranţa în şcoli cerînd sprijinul poliştilor şi a protejat victima a ceea ce a devenit un fenomen. Acest tip de atitudine este cel mai eficient exerciţiu de imagine pentru Colegiul din Burdujeni. Din păcate, trăim într-o lume în care ne este mai la-ndemînă să credem că totul e pe dos, că valorile sînt inversate şi că nimic nu ne mai salvează. Ori, nu este chiar aşa iar speranţa tot în educaţie stă.
Alina Mihăescu
