De la alegerile parlamentare încoace aud cu insistență două lucruri: creșterea salariilor tuturor categoriilor profesionale, sub diverse forme, și România anilor 90. Aparent chestiunile nu au nicio legătură. Practic, exact asta era România anilor 90: instabilitate pe toate planurile- politic, social, legislativ. Cît despre economie și în special finanțe, era un haos total, un teren pe cît de riscant pe atît de propice tuturor inițiativelor. Constanta deceniului post-decembrist a fost inflația. Prin 94, 95, dar și mai tîrziu, salariile creșteau de la lună la lună, indiferent de domeniul de activitate. Și nu pentru că economia duduia, că să folosim un termen celebru impus de altfel mult mai tîrziu, ci pentru că mergea tiparnița. Singura pîrghie la îndemîna economiștilor neexperimentați ai vremurilor era multiplicarea bancnotelor. Ca urmare, deși statul privatiza sălbatic tot ce-i pica în mînă, fără să pună nimic la loc și deci, fără să producă, cea mai des aplicată măsură era creșterea salariilor. Experiența ne-a dovedit că în ciuda micii satisfacții că plecai acasă cu ceva mai mulți bani în ziua de salariu, apăreau efectele adverse și perverse. Chiar dacă salariile creșteau, prețurile săreau mai abitir, iar puterea de cumpărare scădea odată cu nivelul de trai și PIB-ul pe cap de locuitor. Astăzi, e de departe mult mai bine. Și totuși asemănarea izbitorare ne forțează să ne uităm peste umăr. Astăzi, cuvîntul de ordine al celor responsabili este ”creșterea salariilor”. Nu i-a întrebat nimeni pe antreprenori dacă pot, dacă e sustenabilă o astfel de măsură, dacă nu-i omoară. Calcule s-au făcut, dacă s-au făcut doar pentru bugetari. De parcă bugetul nu e alimentat și de ceilalți. Ce e mai bine pentru un muncitor? Să fie plătit cu un salariu mic sau să nu aibă loc de muncă? Ce e mai bine petrnu stat? Să aibă contributori sau nu? Ce facem, îi ținem în viață sau îi lăsăm să moară? Acum se vorbește despre o altă măsură prevăzută în programul de guvernare al alianţei PSD-ALDE, ce ar urma să fie gata pînă la finalul lunii iunie. „Programul „Primul salariu” are în vedere stimularea tinerilor absolvenţi deţinători ai unei licenţe de învăţămînt superior acreditat, prin garantarea unui salariu de încadrare de 2.500 lei brut timp de trei ani şi prin subvenţionarea angajatorului cu 50% din cheltuiala salarială, cu menţinerea angajării timp de 5 ani”, au transmis reprezentanţii Ministerului Muncii. Cum rămîne cu sacul fără fund dar nealimentat și cu încurajarea nemuncii?
Alina Mihăescu
