E ceva în aer şi nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă aştept la reversul medaliei. Simona Halep a bătut-o pe Serena Williams de i-a scos tenisul din cap. De fapt, cred că nici nu l-a avut cu ea, ieri. L-a uitat acasă. Serena ne-a uimit din nou prin lipsa de reacţie şi atitudinea de neînţeles, iar Simona ne-a făcut iar să umplem facebook-ul de mîndrie naţională debordantă. Şi asta nu e tot. De fapt, marea emoţie a zilei de miercuri a venit dintr-o cu totul altă zonă. La Suceava s-a repornit centrala termică a oraşului. De joi avem din nou apă caldă şi poate chiar căldură. Abia asta e cu adevărat impresionant. Povestea cu Simona şi Serena a fost doar o introducere, singura legătură dintre Suceava şi Turnelul Campioanelor de la Singapore fiind faptul că, pentru că nu rămîne niciodată fără apă caldă, acolo, la ea, în America, Serena trebuia să experimenteze şi ea cum e un duş rece. Pe de altă parte, sucevenii, sătui de duşuri reci, pot zăbovi astăzi mai mult în baie căci, vorba aceea, au cu ce. Au apă caldă. Aşa au decis factorii implicaţi, chiar dacă nu s-a întîmplat nimic concret care să fi schimbat datele problemei. Se vorbea că încasările de la populaţie trebuie să crească musai, altfel nu se deblochează situaţia. Încasările nu numai că n-au crescut, dar au fost chiar jenante. Se mai vorbea că municipalitatea va primi un ajutor de la guvern de 2 milioane de lei, bani ce vor ajunge şi la firma producătoare de agent termic. Deocamdată n-a venit nimic mai mult decît o promisiune. Săptămîna trecută, se vorbea de un protocol tripartit între Primărie, producătorul de energie, Bioenergy, şi distribuitorul de agent termic, Termica. Înţelegerea a picat după ce Consiliul Local a votat majorarea preţului gigacaloriei, dar la un nivel mai scăzut decît le-ar fi convenit celor trei. Astăzi sînt două săptămîni şi două zile de cînd s-a oprit furnizarea apei calde familiilor racordate la reţeaua centralizată de termoficare. În fiecare zi, fiecare parte implicată în această chestiune şi-a susţinut vehement punctul de vedere, arătîndu-şi bunele intenţii şi menţionînd că altcineva este responsabil pentru situaţia de colaps în care s-a ajuns. După cincisprezece zile de negocieri, nimic nu s-a schimbat, nimeni nu a cedat şi totuşi apa caldă va curge din nou. Minune e, că altfel nu se explică. Bioenergy e nevoită să-l creadă pe cuvînt pe primarul Ion Lungu cînd acesta promite că banii de la guvern vor veni şi să spere că populaţia va creşte ritmul plăţilor. Tot ce-a fost negociere, argumente, business a devenit promisiune, speranţă şi voia Domnului. Merge şi-aşa, atîta vreme cît curge apa caldă, nu?
Alina Mihăescu
