Rămîn la impresia că România vrea să-i fugărească pe austriecii de la Holzindustrie-Schweighofer. După părerea mea, multele controale care s-au abătut asupra companiei care are un punct de lucru şi la Rădăuţi şi tam-tam-ul care s-a făcut de-a lungul timpului în jurul afacerii urmăresc să şubrezească imaginea companiei şi să o determine să plece. Ultima acţiune de terfelire a imaginii firmei care se ocupă cu prelucrarea lemnului a fost coordonată de DIICOT şi a impresionat prin amploarea sa. Holzindustrie-Schweighofer are o contribuţie şi la „Bioenergy”, centrala termică la care sînt racordate jumătate din locuinţele existente în municipiul Suceava. Guvernul Tehnocrat i-a aplicat o lovitură năucitoare centralei, redefinind termenul de biomasă, şi în ciuda promisiunilor făcute de actuala guvernare, situaţia nu a fost remediată. Totodată, statul român a redus numărul de certificate verzi alocate centralei de la Suceava şi le decontează cu întîrziere. Poate că eu prind fluturi şi nu există o acţiune concertată împotriva companiei austriece cu scopul de a o determina să-şi ia lumea în cap. Solicitarea „Bioenergy” de a majora preţul gigacaloriei este iminentă. De aceea, primarul PNL al Sucevei, Ion Lungu, cel mai mare fan al sistemului de încălzire centralizat, a spus că poate ar trebui de organizat un referendum pentru a întreba lumea dacă mai e nevoie de sistem centralizat. După aia a revenit şi a zis că e greu de organizat un referendum şi că situaţia trebuie tranşată în Consiliul Local. Deputatul ALDE de Suceava, Alexandru Băişanu, un duşman al sistemului public de termoficare, a spus că ar trebui de pus centrale în toate cele 19.000 de locuinţe care depind acum de „Bioenergy”. Adică, după ce austriecii au băgat zeci de milioane de euro în centrala Sucevei, vin conducătorii noştri şi ţac-pac, de parcă ar fi vorba despre un butic din tablă, le cer acestora să-şi îngroape afacerea şi să elibereze zona. Frumos ne stă şi bună reclamă ne facem în faţa investitorilor de pe-aici şi de aiurea.







