Orașele trăiesc prin construcțiile lor, prin clădirile care rezistă timpului, care adună istorie și aduc plus valoare. Așa, de piatră, cum sînt ele, casele, școlile, clădirile vechi sunt cele care dau viață urbei, sunt patrimoniul care dovedește că această comunitate a crescut. Pentru suceveni însă, acest lucru nu e de la sine înțeles. Nenorocirea a făcut ca la un moment dat cineva să decidă că centrul vechi al Sucevei trebuie ras de pe fața pămîntului, că ceea ce s-a construit în sute de ani trebuie înlocuit conform viziunii omului nou. Așa ne-am transformat noi ca aglomerare urbană dintr-un tîrg cu istorie vie, într-un tîrg gol, cel mult cu amintiri tipărite-ntr-un album. După aproape 40 de ani de la reconstrucție, din care peste 20 într-o anume libertate, constatăm că n-am făcut mare lucru ca să reparăm. Că nu știm să valorificăm nici ce-a mai rămas. Mai nou, circulă o veste care pare să fie bună: fostul restaurant „Național” din centrul Sucevei, ar putea reveni la viață. Nimic nu e mai trist decît o clădire cu potențial, nerenovată și nefolosită, decît o clădire plină de povești care nu mai interesează pe nimeni. Un om de afaceri întreprinzător și isteț, cu bani dar și cu drag de comunitate, cu sprijinul unei strategii profesioniste de marketing, ar putea face din abandonata construcție din buricul tîrgului o bijuterie profitabilă. Iar o astfel de reușită s-ar măsura nu doar în creșterea conturilor sale ca om de afaceri, ci și ca act de responsabilitate socială față de Suceava. Cunoscuta clădire construită la începutul secolului al XIX-lea, a avut diverse funcționalități și diverși proprietari, de stat sau privați. Astăzi, pentru a reveni la viață, „Naționalul” trebuie să-și găsească un alt proprietar. E scos la vînzare și are avize de renovare. Ar mai fi nevoie de ceva noroc și un investitor curajos, ca să-ncepem și noi de undeva. Sau mai bine, să continuăm ceea ce-am început de secole.
Alina Mihăescu
