Dacă ar fi să facem un top al marilor dezamăgiri ale românilor ar conduce, detaşat, clasa politică. În toamna anului trecut, strada i-a scos pe politicieni din schemă, aparent. I-a îndepărtat puţin de la butoane, cît să se mai aşeze apele şi scena politică, vreme de un an. Dar fără partide politice nu există democraţie, aşa că nu pot fi ţinute prea mult pe tuşă, chiar dacă numai reformă n-au făcut. În timp ce politicienii se regrupează, fără a se atinge de uzura puterii şi cu scopul de a renaşte precum pasărea Phoenix, aflăm că anul trecut, partidele au primit subvenţii de la bugetul de stat în valoare de 6.760.468 lei. Este echivalentul a 6.438 de salarii minime pe economie sau al cheltuielilor de personal făcute de Avocatul Poporului. Cu alte cuvinte, un milion şi jumătate de euro sau un kilometru de autorstradă. Pentru eficienţa cu care au lucrat parlamentarii, nu merită banii, deşi, nu sînt mulţi deloc. Partidele însă au rolul lor, iar pentru cine n-a înţeles încă, e suficient să-şi amintească pagini din istoria recentă a epocii partidului unic. Este deci nevoie de partide, de politicieni, de diversitate. Sînt necesare şi subvenţiile care, potrivit legii finanţării partidelor politice, se distribuie proporţional cu numărul de voturi primite la alegerile parlamentare, respectiv media voturilor valabil exprimate pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Aşa se face că în 2015, cele mai mari subvenţii de la bugetul de stat au fost încasate de PNL (noul), PSD şi de, atenţie, PPDD. Relevant sau nu, să răspundem totuşi la întrebarea unde se află domnul care a dat numele acestui mare partid? După gratii. Cîte dosare penale şi condamnări cu executare au fost date pe numele politicienilor liberali sau social-democraţi? Multe, record. Milionul şi jumătate de euro, reprezentînd subvenţii de la bugetul de stat pentru partidele politice nu e bun nici de bani de buzunar. Acestor bani însă li se adaugă privilegii peste privilegii, iar sumele pe care politicienii ineficienţi ai acestei ţări le cheltuiesc de fapt din bugetul de stat sînt mult mai mari. Deci, da, un milion şi jumătate de euro pentru partidele politice parlamentare ale României e puţin în condiţiile în care numai deplasările lor în străinătate costă mii de euro. De exemplu, cea mai scumpă deplasare a costat aproape 27.000 de euro şi a fost făcută în Vietnam, unde 5 parlamentari au petrecut 9 zile. Alte 20.000 de euro a costat vizita unei delegaţii de 4 parlamentari, vreme de 6 zile, în Canada. În total, aleşii au făcut anul trecut aproximativ 190 de deplasări externe plătite din bani publici. Cum vă spuneam deci, subvenţia de un milion şi jumătate de euro de dragul democraţiei, e chiar puţin la cît ştiu ei să cheltuiască.
