Straşnic început de săptămînă. Nici nu ştiu ce e mai rău: vremea cîinoasă în miez de aprilie şi prag de Paşti, ornamentele nou-nouţe montate de Primărie în centrul oraşului despre care sucevenii spun că sînt chiar mai odioase decît iepuraşii înspăimântători de până acum sau planurile pe care le au cu noi miniştrii puşi pe reformă. Mai există o speranţă, în ideea că, de multe ori politicienii fac declaraţii şi cu asta rămîn – şi ei şi noi. Ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu anunţa în urmă cu cîteva zile că are în vedere sancţiuni pentru toţi românii care nu se duc să se consulte la medicul de familie măcar o dată la trei ani. Prevenţia va fi mereu un concept purtat ca deziderat de către oricine nu face ceva concret pentru sitemul de sănătate. România are cea mai ridicată rată a mortalităţii infantile, cele mai multe decese din cauza cancerului cervical, în condiţiile în care acesta se vindecă, are medici tot mai puţini şi plătiţi în bătaie de joc, iar domnul Bănicioiu ne flutură prevenţia pe sub nas. Şi nu oricum, ci cu sancţiune. Oare ce are de spus domnul ministru despre femeile care vin la spital să nască, după ce, vreme de nouă luni, n-au fost vreodată să le vadă un medic. Înainte, nici nu încape vorba. Şi asta nu e prevenţie, asta e situaţie concretă, care se multiplică înfricoşător de mult în zona rurală a ţării. Înţelegem cu toţii cine sînt aceste femei, ce educaţie şi situaţie materială au. Cum îşi imaginează oare că le-ar mai putea sancţiona? Această năstruşnică prevedere este exact ca cea gîndită la nivelul Ministerului Educaţiei care îşi propunea să sancţioneze părinţii copiilor care absentează de la şcoală. Se pare că Guvernul de la Bucureşti a uitat cu totul cine este- adică unde e social-democraţia? Astea sînt măsuri de stînga? Cu gîndul la bani, căci probabil de această natură vor fi sancţiunile la care visează domnul Bănicioiu, ministrul vrea sancţiuni dure în caz că nu te cauţi măcar o dată la trei ani. Îţi place, nu-ţi place, te doare, nu te doare, treci la spiatal şi îngroaşă numărul pacienţilor care aşteaptă pe sub uşi. Că nu destul stau bieţii oameni bolnavi cu orele pentru un tratament, pentru un consult. Un fir de adevăr există în povestea asta cu prevenţia, dar prevenţia este eleganta ramură a unui sistem medical care, în general, funcţionează. În plus, nu se face prin impunere, ci prin educaţie. Dacă explici omului cu frumosul ce poate face pentru a rămîne sănătos, s-ar putea să te asculte. Dacă-l sancţionezi, mi-e teamă că va face taman pe dos. Dar la noi, multe-s pe dos…
Alina Mihăescu
