
Boală lungă… diagnostic cert pentru suferințele manifestate în procesul de fuzionare a celor două partide liberale, la Suceava. Ce aduce boala lungă știm din bătrîni sau lăsăm politica zilelor noastre să ne demonstreze. Hipertensiunea este unul din simptomele care se manifestă cu precădere și generalizat – tensiune între vechiul PNL și PDL, tensiune între organizația județeană și cea locală, a municipiului Suceava, în interiorul PNL, aripa Brătianu. Co-președintele liberal Ștefan Alexandru Băișanu a făcut sîmbătă o conferință de presă pentru a spune lumii ce n-a văzut Parisul. Chiar așa s-a exprimat domnia sa. A conchis însă prin a ne anunța că pe viitor, ori se va demonstra că are dreptate, ori își va da demisia din PNL și ne va spune ce n-a văzut Londra. Noi toți știm că domnul Băișanu e umblat prin lume, precum și faptul că de la politicieni ne putem aștepta la surprize de neimaginat, dar dacă tot amenință cu dezvăluiri incendiare de ce nu le face pur și simplu, de dragul corectitudinii? Am văzut cum e cu denunțurile cînd ai prea multe informații. E riscant, mă gîndesc, să știi prea multe necurate și să le ții pentru tine, dar probabil domnul Băișanu știe mai bine cum să jongleze și să-și negocieze poziția în partid. Ce n-a văzut Parisul este că fostul PDL încearcă să cîștige mai multă influență în interiorul organizației încălcînd statutul PNL, folosindu-se de liberali de la centru, de tehnici lipsite de fair-play, de genul înregistrărilor discuțiilor la partid, în reorganizarea noului PNL. Dar Alexandru Băișanu nu e nemulțumit doar de partenerii săi de la PDL, ci și de proprii săi colegi de la PNL, organizația municipală, condusă pînă nu de mult, chiar de cumătrul său Marius Zmău, pe care nu-l mai vrea șef la Suceava. Simțindu-se încolțit probabil, sau jucat pe la spate, deputalul liberal a ținut să le amintească liberalilor că el, precum lupul, nu va putea fi dresat. Dar va putea ataca în caz că e nevoie. Domnul Băișanu a stîrnit ceva curiozitate, căci nu e prima dată cînd vorbește despre fraudare și despre dovezile pe care le-ar avea, dar spune că le va dezvălui la momentul oportun. Acuma, oportunitatea privind momentul adevărului s-ar putea s-o decidă alții, mai ales atunci cînd problema este taman pierderea controlului. Dar politica este o competiție, după cum exact Alexandru Băișanu a spus, iar primii cîștigă. În caz că pierde, domnia sa ne va arăta ce n-a văzut Londra, dar oare nu e posibil să piardă tocmai pentru că știe dinainte ce nu știe Londra? Interes pentru astfel de chestiuni ar putea avea poate procurorii, căci eu de pildă, ca simplu alegător, fără a putea anticipa despre ce este vorba, aș prefera mai degrabă să văd Parisul și Londra decît ce n-au văzut ele.
Alina Mihăescu






