Ce nevoie mai e de Inspectoratul Şcolar Suceava?

S-a trezit şi Inspectoratul Şcolar Suceava. S-a trezit după 24 de ore de critici cu privire la decizia ca profesorii să fie obligaţi să vină la şcoală, chiar dacă orele nu se mai ţin. Profesorii s-au întrebat de ce trebuie să se expună riscului îmbolnăvirii stînd unii în alţii înghesuiţi prin cancelarii, de ce trebuie să vină la şcoală dacă tot vor trebui să recupereze orele şi cine-i plăteşte pentru programul suplimentar. S-a trezit purtătorul de cuvînt al Inspectoratului Şcolar, Cezar Anuţei, în loc să se fi trezit şeful IŞJ, Grigore Bocanci, că doar este vorba despre o problemă importantă. A spus domnul Anuţei: „Referitor la programul de lucru din această perioadă, conducerea unităților de învățămînt preuniversitar va stabili programul de lucru al angajaților, așa cum a comunicat și Ministerul Educației”. Adică, IŞJ-ul a aruncat în cîrca directorilor responsabilitatea luării unei decizii referitoare la prezenţa sau la neprezenţa profesorilor în incinta unităţilor de învăţămînt. Noroc că sînt şi directori cît se poate de responsabili. Directori care nu au aşteptat ca inspectoratul să se trezească pentru a le arăta calea. Pentru a le-o arăta oarecum, pentru că IŞJ-ul nu a avut curajul să spună răspicat că profesorii, la fel ca şi elevii, trebuie să stea acasă. Directorii responsabili nu au vrut să pună în pericol sănătatea colegilor şi nici să şi-i urce pe aceştia în cap pentru că nu vor fi plătiţi pentru orele suplimentare, aşa că le-a spus din prima să rămînă acasă. Întrebarea este următoarea: dacă în momentele importante Inspectoratul Şcolar Suceava o bîlbîie şi o pasează directorilor de şcoli, la ce mai trebuie această instituţie? Să fie desfiinţată, pentru că directorii şi ceilalţi profesori se descurcă ei singuri.