În perioada Sărăbătorilor Pascale, un cotidian din municipiul Suceava a publicat cu insistenţă un anunţ din care o să-mi permit să citez: „Iubiţi credincioşi, apelăm la bunătatea dumneavoastră, în preajma sărbătorilor Sfintelor Paşte, pentru a ne ajuta cu fonduri băneşti la continuarea lucrărilor de construcţie şi finisaje în interiorul Sfintei Biserici şi casei praznicale (tencuit, gresie, faianţă, instalaţii electrice, termice, sanitare). Lucrările trebuie finalizate pînă la data de 22 august 2010, dată la care este fixată sfinţirea Bisericii Sfîntul „Vasile cel Mare” din oraşul Suceava, cartierul Burdujeni (Tinereţii). De asemenea vă rugăm să ne sprijiniţi în achiziţionarea următoarelor obiecte de cult: Sf. Chivot, Sf. Evanghelie, Sf. Vase, Sf. Epitaf, clopot, catapeteasmă, Sf. Icoane, cădelniţe, agiazmatar, cristelniţă, cununii, sfeşnice, cărţi de cult şi veşminte preoteşti. Efortul dumnevoastră va fi răsplătit prin pomenirea în rîndul ctitorilor Sfintei noastre Biserici. (…) Rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă binecuvînteze familiile dumneavoastră şi să aveţi Sărbătorile Pascale pline de împliniri duhovniceşti”. Mă mir că preotul n-a solicitat bani şi pentru săpat groapa, pentru turnat fundaţia, pentru aghiazmă, pentru lumînări şi pentru lemnul din care se confecţionează cutia milei. Momentul solicitării fondurilor nu a fost ales deloc întîmplător, ci în perioada Sărbătorilor Pascale, adică atunci cînd enoriaşii se apropie mai mult de cele sfinte. Cum ar veni, a fost vorba despre o cerere cu premeditare. Să mă ierte Dumnezeu, dar care-i diferenţa dintre un preot care cere bani, băgînd Biserica în faţă în timpul unei importante sărbători, şi cerşetorii care-şi arată beteşugurile prin pieţele publice înainte de a veni poliţiştii să-i fugărească? Şi încă ceva: în momentul în care s-a apucat să-şi facă lăcaş de cult, preotul de la Biserica Sfîntul „Vasile cel Mare” din Burdujeni le-a cerut părerea enoriaşilor? Nişte enoriaşi pe care acum îi invită să cotizeze pentru ca el să aibă obiectul muncii la oraş şi nu într-un sat sărac în care lumea n-are bani nici măcar să-şi îngroape morţii.
