Rectorul interimar al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, Mihai Dimian, l-a dezbrăcat pe drac, pentru ca lumea să vadă că acesta nu este chiar atît de negru. Din descrierea făcută de rectorul Universităţii Bucureşti, Mircea Dumitru, dracul era mai negru decît smoala pe care o prepară cu atîta profesionalism. Domnul Dumitru, fost ministru al Educaţiei în Guvernul Tehnocrat, cel mai slab guvern pe care l-a avut România de la Decebal încoace, s-a plîns că universităţile mari au fost dezavantajate în detrimentul celor mici şi a făcut mişto de facultăţile care produc ingineri în loc să scoată filosofi. Domnul Dimian a explicat că lucrurile nu stau chiar aşa, dar şi că repartizarea locurilor nu s-a făcut după ureche: „Există o decizie luată împreună cu mai mulţi factori de promovare a unor domenii strategice în România: bioeconomie, sănătate, inginerie, energie, mediu, schimbări climatice, calculatoare, tehnologia informaţiei. Aceste domenii sînt mai mult susţinute acum decît au fost susţinute în ultimii ani. Este bună sau nu decizia? Putem discuta. Dar, modul în care este prezentat în spaţiul public că s-au luat de la unele universităţi aparent mai performante şi s-au dat la altele mai puţin performante este o ştire falsă”. Aşa cum a vorbit, domnul Dimian putea foarte bine să tacă. Ar fi fost mai bine pentru el, poate, fiindcă nu şi i-ar fi ridicat în cap pe marii universitari de la marele instituţii de învăţămînt superior. Însă, Mihai Dimian şi-a asumat acest risc, pentru că nici dumnealui nu este nimeni în vînt. Are şi el lucrări de specialitate publicate şi-l cunoaşte lumea care se învîrte în mediile academice din ţară, dar şi din străinătate. Bine, domnului Dimian îi şi place să se bage în seamă. Însă, ieşirea publică a lui Mihai Dimian trebuie de apreciat, în condiţiile în care nimeni, dar absolut nimeni nu a spus şi punctul de vedere al micilor universităţi, lăsîndu-i pe cei mari să-şi facă de cap în spaţiul public. Nici chiar ministrul Educaţiei, Valentin Popa, autorul ordinului de împărţire a locurilor nu a cuvîntat. Şi nu a făcut-o, cred că se ştie, de teamă să nu comită iarăşi vreo gafă de exprimare şi să-l ia din nou la tocat toată lumea. Dacă ar fi stat cuminte în banca lui nimeni nu i-ar fi reproşat domnului Dimian de ce nu se ridică în picioare ca să vorbească. Şi nici nu şi-ar fi pierdut funcţia de rector interimar, din cauză că nu a sărit să-şi apere şeful, pe Valentin Popa, care este detaşat la Ministerul Educaţiei. Chiar dacă nu s-a gîndit la asta atunci cînd a ieşit public pentru a încerca să-i pună la punct pe cei care au criticat decizia Ministerului Educaţiei şi l-au atacat pe Valentin Popa, rectorul universităţii sucevene, Mihai Dimian a dovedit că este un bun coleg. Şi că atunci cînd un coleg de-al său se află la ananghie se repede să-l apere. Cu argumente, nu cu răutăţi gratuite.
Colegul Dimian
