Comercianţii din Bazar sînt necăjiţi că Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Suceava a decis închiderea complexului până se vor remedia toate deficienţele. Un pas important, dar nu singurul, este mutarea a 150 de chioşcuri din zona care ar trebui să fie eliberată şi transformată în cale de acces pentru maşinile de intervenţie. Este evident că impunerea acestor măsuri de creştere a securităţii este spre binele tuturor celor care vînd sau cumpără din Bazar. Iar cînd e vorba de siguranţă publică legile trebuie impuse şi respectate, nu negociate cu mulţimea, oricît de revoltată ar fi ea. E de înţeles supărarea celor care fără să aibă vreo vină, nu-şi pot desfăşura activitatea comercială. Nu e de înţeles de ce marea supărare a bazariştilor este pe presă. Ştiţi vorba aia cu „supărat ca măgarul pe sat”. Din ’90 încoace se spune despre Complexul Comercial Bazar că produce bani negri la greu, o ştie toată lumea şi o tolerează pe veşnicul motiv că peste o mie de familii ar rămîne pe drumuri dacă li s-ar închide şandramaua. Se mai spune şi că Bazarul e o maşinărie de voturi sau că, de-a lungul anilor, comercianţii au fost nevoiţi să dea plocoane autorităţilor. Toată lumea să trăiească, numai noi să nu murim. Numai că una e să mori ca afacerist şi alta e să mori de-adevăratelea. Asta nu vor să înţeleagă proprietarii celor 150 de chioşcuri care refuză să le mute, de dragul vadului şi cu spernaţa că va merge şi-aşa în continuare. Acum, că puterea de decizie stă în mîna Insectoratului pentru Situţii de Urgenţă a cărui treabă e să salveze vieţi, nu asistaţi social de la sărăcie, situaţia e diferită. Există însă o categorie care insistă şi pune presiune pe aceleaşi chestiuni care astăzi nu mai au relevanţă. Se discută iar despre pierderea locurilor de muncă – o chestiune falsă care nu are de-a face cu situaţia actuală. Nu atentează nimeni nici la afecerile bazariştilor, nici la locurile de muncă ale angajaţilor de acolo. Marele pericol este lipsa siguranţei în caz de dezastru, iar ISU, instituţia care a închis Bazarul tocmai asta vrea să rezolve. Dacă există nervi şi furie pe care comercianţii simt nevoia să-i exteriorizeze, să facă bine să-i convingă pe cei 150 să-şi mute chioşcurile. Temele false şi vinovaţii găsiţi mereu în altă parte nu ajută pe nimeni. Şi încă ceva, comerţul profitabil se poate face şi altfel decît pe favoritisme şi avantaje cumpărate, ba chiar mai bine. Îndrăzniţi!
