Dacă aşa stau lucrurile, este inadmisibil! La Spitalul Judeţean de Urgenţă Sfîntul Ioan cel Nou Suceava a existat de curînd un pacient diagnosticat cu botulism. O boală rară, dar mortală. O boală vindecabilă dacă este descoperită şi tratată corespunzător. A stîrnit interes cazul bătrânului de 71 de ani din Mălini despre care credeam cu toţii că ar putea muri pentru că serul antibotulinic- antidotul ce l-ar fi putut vindeca, lipsea cu desăvîrşire din România. Aşa am fost informaţi la acea vreme. Ridicol şi revoltăror, să ştim de ce suferă omul, să ştim de ce e nevoie pentru a-i salva viaţa şi totuşi să ne declarăm neputincioşi. S-au făcut conferinţe de presă, s-a autosesizat şi Direcţia de Sănătate Publică şi, într-un final, deşi asta s-ar fi putut face încă din prima zi, conducerea spitalului a anunţat că a declanşat procedura de achiziţie a serului antibotulinic în regim de urgenţă. Ni s-a precizat atunci că asta va costa spitalul 10.850 de euro fix, nici mai mult, nici mai puţin. Singura firmă autorizată care ar fi putut furniza antidotul este Unifarm, care de altfel a şi furnizat serul antibotulinic iar omul, slavă Domnului, este acum în afara oricărui pericol. Asta este într-adevăr important şi bine că s-a terminat cu bine, dar în urmă răsar mari nelămuriri. Dacă totul s-ar fi oprit la Suceava conducerea Spitalului ar fi fost demnă de toate laudele pe care le-a vizat şi probabil că nu s-ar fi ajuns aici, dar un caz de botulism a fost decoperit şi în Bacău, unde s-a procedat după acelaşi tipar. Şi acolo au fost unii care au ieşit repede în presă pentru a anunţa cum au plătit peste 10 mii de euro pentru a salva viaţa unui om, achiziţionînd acelaşi ser antibotulinic. Ei bine, asta l-a călcat pe bătătură, cum se spune, pe directorul Companiei Naţionale Unifarm, Adrian Ionel, care declară public că ambele doze, şi pentru Suceava şi pentru Bacău, au fost furnizate imediat şi gratuit, căci serul era pe stoc. Acum, să vină cineva mai deştept sau mai umblat să ne explice şi nouă de ce umblă unii cu cioara vopsită. Care este scopul unei astfel de şarade prin care ni se spune ba că nu există antidotul, ba că e foarte scump, ba că facem achiziţii şi salvăm eroic vieţile oamenilor. De ce ne-ar spune cineva că a cheltuit peste 10 mii de euro din banii spitalului, dacă n-a făcut-o? Trebuie să existe o explicaţie şi e musai s-o ştim şi noi.
Alina Mihăescu
