
Pentru foarte mulți dintre români chinologia e o pseudoștiință, o preocupare a celor care n-au lucururi mai importante de făcut sau o fiță. Pentru mulți dintre aceștia a crește pur și simplu un câine, fără să-l ții în lanț ca să-ți păzească gospodăria, este încă de neconceput. E o chestiune care ține de educație, de civilizație, de respect față de mediu și de sine. Precum multe alte chestiuni, și aceasta împarte societatea românească în două. În timp ce unii se zbat să intre în rîndul lumii, alții vor avea, chiar în curînd, motive să spună că țara arde și baba se piaptănă. România se află în fața unei premiere chinologice și, cel mai probabil, vom asista la omologarea a două rase românești de cîini la nivel internațional. O dovadă în plus că lucrurile cu adevărat importante se obțin în timp, cu muncă și răbdare. Un sfert de veac a trecut de cînd în România se fac eforturi serioase pentru ca lumea întreagă să recunoască Ciobăneştii Mioritic şi Carpatin. Eforturi înseamnă studii de genetică, diplomaţie, concursuri şi expoziţii. Eforturi pentru crearea un brand, ceea ce economic şi cultural se traduce prin plus valoare. Vreme de 10 ani Ciobănescul Mioritic şi cel Carpatin s-au aflat într-un provizorat pe listele Federaţiei Chinologice Internaţionale, iar anul acesta sîntem la finalul decadei. Omologarea se va face în iunie, la Milano. Crescătorii de Ciobăneşti Româneşti sau Mioritici puteau şi pînă acum să participe la concursuri internaţionale, dar nu puteau cîştiga titluri CACIB, aşa numitele Certificate de Aptitudine în Campionat Internaţional de Frumuseţe. Şi ca să ţinem cont de întreaga istorie a acestor rase, crearea cîinelui naţional românesc este un obiectiv pe care Institutul Naţional Zootehnic şi l-a propus încă din 1931. Astăzi, după mai bine de 80 de ani, avem cu ce ieşi în lume, unde Carpatinul este considerat spectaculos şi chiar la modă. Sînt şanse mari la omologare internaţională şi cu Ciobănescul de Bucovina, dar mai avem de aşteptat 5 ani pe lista provizorie a Federaţiei Chinologice Internaţionale, pentru că procedurile au început mai tîrziu. Noroc cu ciobăneştii că mai ajungem şi noi în rîndul lumii.
Alina Mihăescu






