Zilele trecute era cît pe ce să asistăm la zborul a 166.000 de hectare de pădure din proprietatea Statului Român în cea a Fondului Bisericesc Ordodox Român al Bucovinei. Însă, zborul nu a mai avut loc, dar nu din cauza ceţii, ci pentru că încă nu a fost pusă în aplicare o hotărîre a Curţii de Apel Timiş care împroprietăreşte cu imensa suprafaţă de pădure fundaţia particulară în fruntea căreia se află arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înalt PreaSfinţia Sa Pimen. Nu a fost pusă, încă, pentru că decizia instanţei este definitivă, dar nu şi irevocabilă. În ciuda presiunilor făcute de Înaltul Pimen asupra Direcţiei Silvice Suceava aceasta nu a cedat şi nici nu a oprit exploatarea terenurilor forestiere aflate în discuţie. Şi pentru ca problema să se complice şi mai tare, fundaţia înfiinţată de avocatul sucevean Radu Ursu în încercarea de a bloca atacul topoarelor îmbrăcate în sutane asupra pădurii s-a adresat Direcţiei Naţionale Anticorupţie-DNA. Fundaţia „Pro Fondbis 1946 Semper” solicită DNA-ului să afle cum a fost posibil ca nişte persoane fizice să constituie o fundaţie avînd acelaşi nume ca fundaţia care înainte de venirea comuniştilor la putere avea în administrare aproximativ 200.000 de hectare de pădure. Totodată, avocatul Ursu cere DNA-ului să vadă cum a fost posibil ca scopul declarat al Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei să fie acela de a se împroprietări cu aproape 200.000 de hectare de pădure şi cu tot cu drumurile, apele, cabanele şi animalele care se află în interiorul acesteia. După mintea mea de simplu cetăţean, DNA-ul nu va putea să nu constate că este anormal ca o fundaţie particulară să fie continuatoarea unei fundaţii din care făceau parte reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai unor instituţii ale statului. Totuşi, nu m-aş mira ca DNA-ul să vină şi să ne explice nouă, credincioşilor de rînd, că, de fapt, din vechea fundaţie făceau parte bunicii celor care astăzi sînt membri ai noii fundaţii şi care tare vor să-şi bage topoarele în ea de pădure.tableta luni 18 ian
