Lucrurile par a-şi reveni. Ei, aşi! De la an la an, rezultatele examenului de Bacalaureat sînt pe creştere, deşi recuperarea se face anevoios. Cînd urci de la un nivel foarte jos e şi logic s-o faci destul de uşor. Adică ce-ar fi aşa de complicat să fii un pic mai bun decît o generaţie care a consacrat expresia „dezastrul de la Bac„? Şi decît alte generaţii care i-au urmat şi care au consolidat-o. În ultimii cinci ani, bac-ul dezastru a devenit un clişeu şi aproape că nu ne mai miră o promovabilitate de 50 – 60%. Nu ne mai uimeşte faptul că există zeci de licee în care niciun absolvent nu ia Bacalaureatul şi nici faptul că nu le închide nimeni. Sigur că în România învăţămîntul e obligatoriu, dar numai 10 clase. Judecînd doar economic, funcţionarea unor astfel de unităţi de învăţămînt care nu ating un minim de performanţă nu-şi are rostul. Educaţional, e singura şansă ca una dintr-o mie de loaze să fie salvată. Important este să ne luăm noi înşine în serios, mi-e teamă însă, că tocmai asta e buba. În sistemul de învăţămînt românesc lucrurile merg prost de multă vreme. O perioadă, mergeau prost şi constant. Ştiam, de la un an la altul, ce va fi, cum se dau examenele, cum se trec, cine decide, cît costă şi alte amănunte. Pentru că aşa nu se mai putea, iar secolul vitezei a venit peste noi cu suflul lui cu tot, a urmat inovaţia, schimbarea, dinamismul, reparaţii peste reparaţii, amendamente, derogări, trîntite toate peste noua tehnologie achiziţionată prin contracte generoase, sisteme de supraveghere, suspiciuni de fraudă, deprofesionalizare, vînătoare de vrăjitoare, aranjamente, drepturi pentru elevi, salarii mizerabile şi perspectiva unui viitor „luminos„ în care şcoala contează prea puţin. Sînt şi excepţii; să nu ne amăgim însă, căci ele nu sînt produsul acestui sistem de învăţămînt. Sunt rodul muncii personale, inteligenţei, eforturilor unui grup restrîns din jurul performerului – părinţi, profesor sau antrenor particular. Insule stinghere într-un haos general.
E o părere, iar părerile transpar din ceva ce pare a fi. Ca-n basme, se făcea că se vrea reformă în învăţămînt, se anunţau măsuri drastice, iar rezultatele de Bacalaureat ale ultimilor ani anunţau că ceva s-a schimbat. Greu de crezut că brusc, absolvenţii de liceu nu mai sînt în stare să ia Bac-ul. Imposibil ca dintr-odată nivelul de pregătire al absolvenţilor să scadă atît de mult încît rata promovabilităţii să fie mai mică cu zeci de procente. E limpede că nu are legătură nici cu pregătirea elevilor, nici cu dăruirea profesorilor. Efectele Bacalaureatului dezastru nu se văd în rezultatele generaţiilor care vin. Sînt la fel de slab pregătiţi şi nimic nu pare să-i mobilizeze pentru a lua lucrurile în serios. Sînt lucruri de cînd lumea, care nu se schimbă, orice-ar fi, precum puterea exemplului. Aşa reformă, aşa efecte.
Alina Mihăescu
