Cînd vine vorba despre drepturile omului nu e de joacă. Mai ales de cînd sîntem europeni cu acte în regulă şi am început să conştientizăm că avem dreptul de a ne cere drepturile. Ceea ce, teroretic, e foarte bine. Drepturile sînt de multe feluri, greu însă de enumerat ca să nu cădem în capcana prioritizării lor. Toate sînt importante şi trebuie respectate, inclusiv dreptul la replică. Şi cînd mă aştetam mai puţin, se face că ieri am aflat culmea dreptului la replică. Mostra ne-a fost oferită de primarul comunei Ilişeşti, Florinel Răduţu Avăsăloaie care ne-a demonstrat că-şi iubeşte comunitatea pînă-n pînzele albe. Şi ca urmare, îşi apără, exact ca-n Scrisoarea a III-a, şi nevoile şi neamul şi mai mult decît atît, inclusiv microbuzul şcolar. Nu e o scăpare de logică şi nici vreo exprimare augumentativă de dragul condeiului. Omul chiar a cerut drept la replică unui ziar local pentru a lua apărarea microbuzului şcolar din sat. Motivul? Cotidianul cu pricina a publicat o fotografie a microbuzului respectiv ilustrînd un material defăimător care nu avea nicio legătură cu comuna Ilişeşti sau cu şoferul microbuzului. Cu alte cuvinte, fără ca microbuzul să aibă vreo vină, vreo contribuţie, a fost făcut de rîs prin alăturarea la un anume subiect jenant. Din dreptul la replică publicat de ziar, reiese că primarul se arată indignat de faptul că microbuzului i se vedea pînă şi numărul de înmatriculare, ceea ce „aduce grave deservicii atît comunei Ilişeşti, cît şi şoferului care conduce acest autobuz.” Şi ca să nu încapă vorba de dubiu, domnia sa detaliază explicativ în încheiere pe cine apără, respectiv „microbuzul şcolar al comunei Ilişeşti şi cu şoferul – angajat al primăriei comunei Ilişeşti, şofer care conduce acest microbuz şcolar.” E clar despre ce şofer e vorba? Nu de alta, dar nu ne jucăm cu drepturile nimănui. Nici măcar cu ale microbuzului. Am zis!
