Or fi roșiile și caisele culese de pe cîmpurile de la Stroiești ori din serele de la Calafindești, dar ce folos, pentru că unele dintre ele tot nu au gust. Lumea merge la piață ca să ia direct de la producători, în loc să-și umple coșul la hipermarket, dar tot degeaba, fiindcă uneori calitatea nu diferă. În plus, marile lanțuri de magazine au prețuri mai bune. Explicația este simplă. Sămînța contează. Dacă legumicultorul profesionist sau de ocazie de la Suceava folosește aceeași sămînță ca legumicultorul olandez rezultatul este același. Problema pleacă de la faptul că, la noi, cercetarea în domeniul agriculturii a fost trimisă la plimbare și nu mai are cine produce semințe pentru o producție de calitate, și nu a uneia doar cantitativă. O spune un om care toată viața lui a lucrat în agricultură și care încă mai lucrează. Inginerul agronom Duțu Haralampie a fost șeful Camerei Agricole și director al Direcției Agricole Suceava, iar după terminarea facultății a lucrat la Stațiunea de Cercetări Agricole Suceava. Domnul Haralampie a afirmat: „Fără cercetare nu faci nimic, în nici un domeniu. La stațiunea din Suceava, în 1996, la aniversarea a 50 de ani de existență, erau 36 de specaliști. Acuma sînt patru – cinci, iar cei rămași nu pot să acopere tot arealul de cercetare pe care-l făceau cei care erau la nivelul anului 1996. S-a pierdut enorm și din păcate a crea un colectiv de cercetare e și mai greu decît în domeniul de producție ca atare. (…) La această dată sîntem la cheremul celor care fac într-adevăr cercetare și care vin pe piață cu sămînța. Pînă la urmă, rezultatul cercetării este sămînța pe care o valorifică cultivatorii”. Dacă cercetare nu e, nici agricultură de calitate nu e, adică nici roșii, nici castraveți, nici vinete cu gust. Nici o problemă, pentru că în curînd ne vom obișnui să mîncăm numai ”plastic”. Mult ”plastic”.