Dat afară din partid, Ioan Corjuc s-a făcut analist politic

Ioan Corjuc a spus că nu va contesta decizia PSD Suceava de a-l da afară din partid. A, nu ştiţi cine este Ioan Corjuc? Domnul Corjuc este un tînăr din Ipoteşti pe care Partidul Social Decmocrat l-a făcut consilier judeţean la alegerile din 2008. Drep mulţumire, Ioan Corjuc a început să facă jocurile PDL. Dar nu pe faţă. Asta pînă în ziua în care n-a avut încotro şi a trebuit să arate clar de partea cui este. S-a întîmplat la şedinţa Consiliului Judeţean în care s-a pus problema transferului a şapte drumuri judeţene în administrarea Ministerului Dezvoltării, pentru ca acestea să poată fi asfaltate. Nemulţumiţi de drumurile alese pentru a fi reparate, consilierii judeţeni social-democraţi au boicotat şedinţa. Cu o singură excepţie: Ioan Corjuc. Acesta nu a vrut să recunoască faptul că este omul democrat-liberalilor şi, de aceea, a declarat că nu a vrut să lipsească de la întîlnire fiindcă nu ar mai fi putut da ochii cu oamenii din Ipoteşti, care l-ar fi acuzat că se opune asfaltării drumurilor din comună. Deci, dacă ar fi să-l credem pe domnul Corjuc, activiştii de partide cu funcţii au ruşine. Ioan Corjuc nu pozează doar într-un adevărat om, ci se dă şi bărbat. Acesta a declarat referitor la decizia sa de a nu contesta hotărîrea partidului: „După 13 ani de cînd sînt membru PSD nu o să mă înclin acum în faţa cuiva”. Nici nu cred că ar mai putea, fiindcă acesta trebuie că şi-a frînt coloana vertebrală de cîte plecăciuni a făcut pentru a fi pus pe lista pentru Consiliul Judeţean Suceava. Ca să nu mai vorbim de plecăciunile pe care domnul Corjuc le-a făcut pînă cînd partidul l-a pus pe lista pentru alegerile europarlamentare din 2008. Ioan Corjuc a spus referitor la foştii săi colegi din PSD: „Consider că neprezentarea la şedinţa de Consiliu Judeţean a fost decizia greşită. Au intrat în capcană, au pierdut din punct de vedere politic, iar partidul a ieşit rău”. Domnul Corjuc are impresia că dacă a stat 13 ani într-un partid este, automat, şi analist politic. E ca şi cum un individ care toată viaţa lui a fost un nimeni, ar avea pretenţia ca, la bătrîneţe, lumea să-l considere înţelept.  

tab marti 12 apr