În ţara noastră monarhia este tratată fie, în continuare, ca duşmanul poporului, fie ca o vedetă pop, la modă. Sau ambele, combinate. Ion Iliescu, fostul preşedinte al României, a reuşit asta cu succes. Ratînd un moment în care putea să tacă, Ion Iliescu a găsit de cuviinţă că e cazul să transmită condoleanţe familiei regale pentru pierderea suferită prin decesul Reginei Ana. Pentru cei care au deschis televizoarele mai tîrziu, acelaşi Ion Iliescu era, în 1990, cînd regele Mihai şi Regina Ana au vrut să vină la Bucureşti după mai bine de 40 de ani de exil, preşedintele României. Un fel de urmaş al regelui, după cum istoria, ironic, ne arată. De el a depins întregul parcurs al acestei ţări, căci gestul său brutal de a le interzice reprezentanţilor Casei Regale revenirea la Bucureşti a fost esenţial în perpetuarea regimului condus atunci de Iliescu, devenit astăzi o pseudo-democraţie şi aia coruptă. În 1990 i-a expulzat la propriu, în 1992 i-a tolerat pentru că ar fi fost prea de tot, dar i-a tratat aşa cum i-a dictat conştiinţa şi educaţia primită la Moscova. Astăzi, cînd deja Casa Regală are un alt statut, dar nici regimul nu mai e în pericol, Ion Iliescu îşi declară cu tristeţe compasiunea. Se vede treabă că singura constantă în viaţa fostului preşedinte este ipocrizia, căci restul e după cum dictează orice altceva dar nu conştiinţa. Această concluzie de altfel, putea să nici nu fie scrisă, au gîndit-o deja toţi românii fie că sînt monarhişti, fie admiratori ai lui Iliescu. Adevărul e unul singur şi singurul în numele căruia trebuie să spunem lucrurilor pe nume.
