Ieri, am avut onoarea să-l cunosc pe Matei Vişniec. În acelaşi timp am avut plăcerea să realizez un interviu televizat cu acest rădăuţean celebru. Interviul va fi difuzat în după amiaza acestei zile şi mîine, în reluare, de Intermedia Suceava. Domnul Vişniec este un scriitor cunoscut în toată lumea, iar cînd spun toată lumea nu mă refer la lumea care merge duminica la tîrg la Vereşti ca să vîndă sau să cumpere găini ori în fiecare seară la posturile centrale de televiziune pentru a-şi da cu părerea în legătură cu o infinitate de subiecte. În acelaşi timp, domnul Vişniec este jurnalist la RFI şi, deci, are exerciţiul unui bun observator al vieţii, în general, pe care şi l-a exersat, în special, pe Franţa şi pe România. Într-un moment al discuţiei noastre s-a ajuns la episodul în care preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a încercat să-l pună pe fiul său, un tînăr în vîrstă de 22 de ani, la conducerea unei importante instituţii europene. Numai că soţul Carlei Bruni a trebuit să renunţe la idee din cauza criticilor care l-au încolţit din toate părţile. Acum, ca să fiu un pic răutăcios, am spun că respectivelor critici nici nu le-a fost greu să-l încolţească pentru că statura preşedintelui Franţei nu este deloc impresionantă, chiar dimpotrivă. Ar fi fost un pic mai mult de lucru dacă soţul Carlei Bruni ar fi fost atacat într-una din zilele acelea, adică într-una din zilele în care acesta purta o pereche de pantofi speciali care la noi, în România, sînt cunoscuţi sub numele de „Papucii premierului”. În România, preşedintele Traian Băsescu a vrut să o facă pe fiica sa cea mică europarlamentar şi, în ciuda criticilor care l-au încolţit, acesta a trimis-o în Parlamentul European. În plus, domnul Băsescu a fost reales în funcţia de şef al statului. Deci, de aia Sena se cheamă Sena şi nu Dîmboviţa, şi de aceea capitala Franţei este Paris, iar capitala României este Micul Verde de Paris.
Despre preşedinţi, cu Matei Vişniec
