Începînd din anul 2010, milioane și milioane de lei s-au băgat în Cetatea de Scaun a Sucevei pentru restaurarea, consolidarea și punerea în valoarea a acestui monument istoric. Au fost fonduri europene și de la Consiliul Județean Suceava, în subordinea căruia se află Muzeul Național al Bucovinei, care răspunde de Cetatea de Scaun a Sucevei. S-a consolidat versantul, s-a completat latura de sud a obiectivului și s-a făcut un sistem de drenaj. S-a lucrat la zidăria interioară și exterioară, la pulberărie și la podul de acces în Cetate. În prezent, foarte important, se lucrează pentru eliminarea inflitrațiilor de apă. Începerea lucrărilor a fost anunțată în luna august a anului trecut de președintele Consiliului Județean, Gheorghe Șoldan: „A fost semnat contractul de execuţie pentru lucrările de eliminare a infiltraţiilor de apă de la Cetatea de Scaun a Sucevei, unul dintre cele mai valoroase simboluri istorice şi culturale ale judeţului nostru. Este un proiect foarte important pentru protejarea monumentului şi pentru siguranţa viitoarelor intervenţii de restaurare”. Domnul Șoldan a subliniat că infiltraţiile de apă „pun în pericol” și zidurile deja reabilitate, şi zonele care urmează să intre în proces de restaurare. Președintele CJ a atras atenția că fără aceste lucrări, în numai cîţiva ani, s-ar putea ajunge în faţa unui „risc real de prăbuşire a unor părţi din cetate”.
La finele săptămînii trecute, o bucată din zidul Cetății Hotinului, ”mîncat” de infiltrațiile de apă, s-a prăbușit. Cetatea Hotinului făcea parte din cele zece fortărețe medievale ale Moldovei lui Ștefan cel Mare. Pentru doctorul în arheologie Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, Cetatea Hotinului ”reprezintă o pagină de istorie medievală moldovenească și, implicit, românească”. O pagină acoperită acum de piatra care s-a desprins din zidul Cetății.
Ceea ce s-a întîmplat la Cetatea Hotinului reprezintă dovada că banii care s-au băgat și se bagă în Cetatea de Scaun a Sucevei nu se bagă aiurea. Cetatea de Scaun a Sucevei nu a fost a lui Ștefan cel Mare, ci este a urmașilor, urmașilor săi, care au datoria să aibă grijă de aceasta. Ar fi mai mare rîsul-plînsul ca o bucată din zidul Cetății de Scaun a Sucevei să se prăbușească și să-l trezească din morți pe Ștefan, iar acesta să constate cu amărăciune că are niște urmași de nimic.
