Pentru că mi-am permis să-mi iau cîteva zile de vacanţă, vă prezint un material pe care l-am difuzat la Radio Top şi-n luna martie a acestui an.
Suceava – primăvara anului 1987. Oamenii muncii din fabrici şi uzine au fost scoşi să culeagă frunzele din parcuri. Activiştii de partid mişună printre aceştia să vadă dacă nu cumva în urma lor rămîne vreo frunză neculeasă. Angajaţi ai Primăriei Suceava văruiesc copacii. Cîţiva muncitori toarnă asfalt pe drumurile principale sub privirile atente ale miliţienilor de la Circulaţie. Prin fabrici şi uzine se mătură şi se vopseşte. Toată lumea se agită, înjură, în barbă, şi visează că vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu va fi una scurtă şi că acesta va fi mulţumit de ce va găsi. Pentru ascultătorii care au deschis ochii mai tîrziu am să spun că Nicolae Ceauşescu a fost vîrful regimului totalitar care îi ţinea pe oameni în teroare şi în frig, şi flămînzi. Suceava – primăvara anului 2010. Mai exact, 15 martie 2010. Şi mai exact, seara zilei de 15 martie 2010. La Spitalul Judeţean Suceava se lucrează într-un ritm susţinut. Se aude huruit de utilaje, iar nişte muncitori cară în cîrcă saci plini cu ciment sau cu tencuială dată jos de pe pereţi. 16 martie – ziua. Prin centrul municipiului Suceava se toarnă asfalt prin găurile făcute de firmele de construcţii cu mulţi ani în urmă, pe vremea cînd nu era sigur dacă puterea democrată va fi în stare ca măcar să văruiască blocurile ridicate de regimul comunist. Cîţiva „hocheişti” de la firma de salubrizare dau din măturoaie mai ceva ca Ivan Patzaichin din vîsle. Activiştii de partid se agită pentru ca lucrurile să iasă bine pentru că joi, 18 martie 2010, este aşteptată vizita unei delegaţii guvernamentale care-l va avea în frunte pe domnul prim ministru. Pentru cei care au deschis ochii prea tîrziu am să spun că primul ministru este doar un bun executant al ordinelor şefului statului care ar fi fost un fel de Ceauşescu II dacă nu l-ar fi încurcat apartenenţa României la NATO şi la Uniunea Europeană. Aţi urmărit filmul „După 20 de ani”. „După 20 de ani pierduţi degeaba”. De asta a murit Ceauşescu la revoluţie: ca să nu vadă că urmaşii săi îl vor copia, iar pentru asta să le ceară drepturi de autor.
Vă reamintesc, pentru că mi-am permis să-mi iau cîteva zile de vacanţă, v-am prezentat un material pe care l-am difuzat la Radio Top şi-n luna martie a acestui an.
