Pentru prima dată în istoria orașului nostru, la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” se joacă un spectacol cu casa închisă. S-au vîndut sau rezervat toate biletele la premiera spectacolului „Fernando Krapp mi-a scris această scrisoare”, în regia lui Alexander Hausvater. Era cumva de așteptat să se întîmple asta, căci numele regizorului canadian de origine română este o carte de vizită. La fel de importanți și celebri sunt ceilalți membri ai echipei de producție: scenografa Maria Miu, compozitorul Mircea Kiraly, coregrafa Victoria Bucun sau light-designerul Lucian Moga. Se pare că pubicul sucevean a înțeles cu cine are de-a face, că beneficiul este a lui și că unele ocazii pur și simplu nu trebuie ratate. Sau, poate, publicul sucevean a prins mesajul lui Alexander Hausvater care, de cînd a venit în oraș, a insistat să transmită oamenilor, pe toate canalele posibile, că teatrul e inima unei comunități, că fără teatru nu existăm cu-adevărat, că teatrul ne face să trăim ceea ce în viața reală nu avem curajul, ne face să punem întrebări și să găsim propriile noastre răspunsuri. Faptul că acest spectacol se joacă cu casa de bilete închisă e un semnal excelent și nimeni dintre cei care rămîn acum pe dinafară nu are de ce se supăra. Din astfel de situații e cazul să învățăm. Așa vom ști că intrarea la un spectacol poate fi o prioritate, că pentru bucuria unor trăiri e indicat să facem un efort. Și a mai spus Alexander Hausvater ceva: dacă Doamne ferește, Teatrul „Matei Vișniec” nu va avea viață lungă, responsabilitatea este nu doar a angajaților instituției sau a autorităților, ci a întregii comunități. Și dacă Doamne ferește se întîmplă asta, se cheamă că Suceava nu merită teatru. Casa închisă la spectacolul de luni, 15 mai, ne arată contrariul. La mai mare!
Alina Mihăescu
