Într-una din zilele lunii ianuarie a anului 2010, am spus două vorbe la deschiderea unei expoziţii de grafică şi fotografie. Mai exact, la expoziţia caricaturistului Mihai Pînzaru-PIM şi a fotoreporterului Oana Şlemco. La eveniment era prezent şi proaspătul director de-atunci al nou înfiinţatului Centru Cultural „Bucovina”, Vasile Ursachi. Acesta fusese numit politic în funcţie. Iar la expoziţie domnia sa a vorbit despre lucrările în care erau prezente mai multe personaje politice cu acoperire judeţeană sau naţională. La finalul scurtului său discurs, Vasile Ursachi i-a felicitat pe cei doi autori şi a declarat că-şi doreşte să vorbească la un astfel de eveniment şi anul următor. Ceva de genul ăsta. Nu m-am putut abţine şi i-am spus acestuia că peste un an este foarte posibil ca domnul Pînzaru şi Oana să expună din nou. Dar că la fel de foarte posibil este ca domnia sa să nu mai fie prezent la eveniment în calitate de director al Centrului Cultural „Bucovina”. Domnul Ursachi m-a luat deoparte şi m-a întrebat dacă ştiu ceva. Dacă am informaţii că va fi schimbat din funcţie. I-am spus că nu am auzit aşa ceva, dar că posturile obţinute pe linie politică n-au un termen de valabilitate foarte clar stabilit. Săptămîna trecută, la „Iulius Mall” Suceava, Mihai Pînzaru-PIM şi Oana Şlemco au expus din nou. Domnul Ursachi nu a mai fost la eveniment. Acesta tocmai îşi depusese demisia din funcţia de director al Centrului Cultural „Bucovina”. Surse bine informate mi-au spus că acestuia i s-a dat de înţeles să părăsească postul. Asta pentru că domnul Ursachi a făcut o serie de greşeli, iar din această cauză a intrat în dizgraţia celui care l-a adus la Suceava şi l-a făcut director: preşedintele PDL al Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur. Vasile Ursachi este un exemplu pentru toţi cei care nu pricep că nimeni nu este veşnic într-o funcţie politico-administrativă. Că, într-o zi, vor intra şi ei în dizgraţia şefului, a partidului sau a electoratului.






