Cu excepţia ultimului an în care s-au făcut nişte paşi concreţi şi semnificativi, Suceava este, din punct de vedere artistic, un oraş suferind. Atît în ceea ce priveşte resursa umană, cît şi infrastructura culturală. Logic, în principiu, una fără alta nu se poate. Zeci de ani de cortine încremenite, de cinematografe închise, de teatru lipsă, de case de cultură închiriate operatorilor economici şi dezinteres total pentru acest aspect al vieţilor noastre au lăsat urme adînci ce nu se vindecă peste noapte. Ca să ne facem bine, e mult de muncă. Una dintre cele mai valoroase şi frumoase clădiri ale Sucevei este Casa de Cultură a Sindicatelor, opera arhitectului Nicolae Porumbescu. De cîte ori nu s-a vorbit despre ea, de cîte ori nu ne-au spus autorităţile că ar renova-o, c-ar investi, c-ar reda-o culturii şi sucevenilor, numai dacă ar putea. Veşnicul argument invocat a fost acela al proprietăţii. Oraşul nu putea face nimic atîta vreme cît proprietarul, respectiv Sindicatul, nu-şi dorea asta. Ei bine, a venit şi ziua în care sindicaliştii sînt dispuşi să renunţe la Casele de Cultură ale Sindicatelor în schimbul unor spaţii care să se constituie în sedii ale filialelor județene ale confederațiilor sindicale. Au spus-o liderii naţionali ai Confederaţiei Cartel Alfa care s-au întrunit la sfîrşitul săptămînii trecute la Vatra Dornei. Este oportunitatea care se iveşte o dată la suta de ani poate, dar este oportunitatea pe care Suceava nu are voie să o rateze. Dincolo de faptul că are valoare de monument arhitectural, Casa de Cultură a Sindicatelor este un spaţiu perfect pentru ceea ce este şi pentru ceea ce Suceava are nevoie. E datoria municipalităţii s-o recupereze. Cu toată sărăcia ei, municipalitatea ar trebui să facă din asta o prioritate, să pună la punct un plan de achiziţie, să negocieze. Şi cînd spun să negocieze nu mă gîndesc la specialiştii din Primărie, ci poate la nişte experţi din afară: finanţişti, avocaţi, oameni pe măsura interesului. Dacă va fi să-şi schimbe proprietarul, Casa de cultură a Sindicatelor din Suceava va costa mult. Ştim bine că şi renovarea ei ar fi o avere, dar aşa cum am stat zeci de ani şi ne-am uitat la ea cum se degradează fără să putem face ceva, om mai rezista cîţiva ani ştiind că e a noastră şi în refacere. Este fără dubiu o şansă pe care proşti să fim s-o ratăm.
