Implicarea civică este, zilele acestea, între ciocan şi nicovală. Unii o supraestimează, de parcă ar fi soluţia tuturor relelor. Alţii o iau în başcă, pentru că, în opinia lor, marea şmecherie e să fii la butoane, nu doar să ai o portavoce. Adevărul e undeva la mijloc. Gălăgia în stradă nu rezolvă probleme, dar poate împinge mîini care pot declanşa butoane. Cea mai frumoasă parte a activismului civic este că o bună parte dintre cei care participă, care strigă, mărşăluiesc, scandează, cer, iau atitudine şi nu se lasă duşi de nas, o fac din convingere. Şi dacă ar fi adevărat că în spatele oricărei acţiuni de genul acesta există uin interes ascuns, şi tot merită să vezi acea masă de oameni care speră că totul e pe bune şi că ei chiar pot schimba lucrurile în bine. Aici e marele cîştig şi bruma de speranţă. La fel sînt multe dintre susţinătoarele marşului din Bucureşti care care au militat împotriva tuturor formelor de violenţă manifestate asupra femeilor. Mii de femei din România au fost sîmbătă „Împreună pentru siguranţa femeilor”. În România, una din patru femei a fost adresată fizic sau sexual de către partenerul său de-a lungul vieţii, 27% din cazurile de omor au avut loc în familii, iar 90% dintre victimele care cer ordin de protecţie sunt femei. Şi-atunci, ce-i de făcut? Să stăm în casă la căldurică, să închidem ochii în continuare să ne facem că nu vedem, să gîndim că aşa ceva nu ni se poate întîmpla, nici nouă, nici copiilor noştri? Aşa că, mai bine, cu riscul de a ne lua unii peste picior, putem măcar să le credem. Măcar să le fim alături. Pentru că sexismul, rasismul, clasismul, homofobia, sunt încă obstacole cu care trebuie să se confrunte femeile atunci cînd vor să reclame agresiunile și abuzurile. Pentru că nu trebuie să mai acceptăm să fim complici cu agresorii prin tăcere. Iar pentru început, autorităţile sînt cele care ar trebui să le audă. Să le asculte şi să facă în aşa fel încît să existe un ordin de protecție de urgență, un ordin de interdicție, emis de poliție imediat după constatarea faptei, care să asigure o protecție reală și rapidă. Iar dacă această chestiune se rezolvă, nu văd cum atitudinea civică a femeilor care au ieşit în stradă pentru asta ar fi supra sau subestimată. S-a făcut exact ce era de făcut.
Alina Mihăescu
