Probabil că arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ÎPS Calinic, visează ca în fiecare clădire din arhiepiscopie să fie cîte un paraclis. Unul cît de mic, dar să fie. La rubrica ”Răspunsul ierarhului”, unde multe întrebări par servite, Înalt PreaSfinția Sa a fost chestionată în legătură cu posibilitatea amenajării unui paraclis la Universitatea ”Ștefan cel Mare”. Mesajul în legătură cu acest subiect transmis la începutului acestui an suna astfel: ”Doamne ajută! Un mic paraclis în cadrul Universității <Ștefan cel Mare> s-ar putea crea? Înaltpreasfințitul Pimen mult și-a dorit, ca sprijin pentru ASCOR Suceava, ca să existe și un paraclis ortodox, dar din păcate nu s-a concretizat nimic pînă acum. Puterea pe care o aveți în județul Suceava în domeniul bisericesc ar putea face ca acest vis al vlădicăi Pimen să fie realizat mai devreme sau mai târziu. Doar să fiți de acord cu acest proiect. Cu respect”. Răspunsul a fost următorul: ”Doamne ajută! Pînă în prezent, conducerea Universității nu a făcut niciun demers în acest sens. Dar dacă vor face, vă asigur că neîntîrziat voi da curs propunerilor. Pace și bucurie!”.
Ei bine, după acest mesaj transmis cu mantinela conducerii universității sucevene nu a existat nici o reacție din partea acesteia. Înconjurată de biserici, ce paraclis i-ar mai trebui universității? Așadar, Înaltului nu i-a mers cu instituția de învățămînt superior. După o pauză de cîteva luni, Înaltul Calinic a dat ”atacul” asupra Cetății de Scaun. Zilele trecute, la ”Raspunsul ierarhului” a apărut un mesaj care spune așa: ”Înaltpreasfințite părinte, am o rugăminte legată de paraclisul Cetății de Scaun a Sucevei, paraclis în care nu cred că se (mai) află nici o icoană spre închinare. Sînt doar două prapuri (steaguri), în lateralele din spate ale ușii. Înțeleg că este monument istoric, cu reguli de conservare specifice, un monument vizitat deopotrivă de ortodocși și de ceilalți… Dar poate tocmai credința puternică în Dumnezeu pe care au avut-o domnitorii noștri, cei care au ridicat și s-au rugat în acest paraclis, în chiar inima cetății, făcîndu-i apărători ai creștinătății în vremuri grele, ar trebui să ne fie imbold de a împodobi acest locaș cu măcar o icoană. Personal, m-aș bucura foarte mult dacă ați reuși”. Și acum iată parte din răspunsul ierarhului: ”Am vizitat cetatea, respectiv paraclisul din interiorul acesteia, nu de mult, din dorința de a încheia un acord de principiu cu conducerea muzeului în vederea punerii acestui spațiu la dispoziția studenților ascoreni pentru diferite activități: liturgice, culturale, educaționale etc. Nu a fost însă posibilă obținerea unui accept favorabil în acest sens, ci ni s-a recomandat ca întîlnirile acestora să aibă loc în bisericuța de lemn din cadrul Muzeului Satului Bucovinean”.
Așa, și? Biserica de lemn de la Muzeul Satului Bucovinean ce are? Ca și în cazul universității, ÎPS Calinic, ca un hocheist, a trimis cu mantinela un mesaj conducerii Muzeului Național al Bucovinei, doar-doar aceasta îi va deschide porțile cetății lui Ștefan cel Mare. Însă, ca și în cazul universității, cel mai probabil nu va exista nici o reacție. Înaltul Calinic tot vrea să-și lege numele de cel al lui Ștefan cel Mare, însă numai nu reușește. Să încerce la Colegiul Național ”Ștefan cel Mare”, la Aeroportul ”Ștefan cel Mare” sau, de ce nu?, pe bulevardul Ștefan cel Mare.
