Se spune că o mai mare satisfacţie avem cînd dăruim decît atunci cînd primim. Şi chiar aşa este. Nimic nu se compară cu bucuria din ochii unui copil care a primit exact ce i-a cerut în scrisoare lui Moş Crăciun. De fapt, a juca rolul lui Moş Crăciun nu e chiar simplu şi mă refer aici nu la a îmbrăca un costum potrivit, ci la efortul de a face fiecăruia un cadou. Pentru mulţi români sărbătorile de iarnă vin la pachet cu o amară bucurie şi cu un efort financiar greu de suportat. E o presiune socială nedreaptă pentru milioanele de români ale căror venituri sînt minime, paradoxal fiind tocmai faptul că cei săraci ar trebui să primească, nu să dea. Lucrurile nu stau deloc aşa: în medie, cinci din zece români se simt obligaţi să cheltuiască bani pentru sărbători, iar doi din zece au acumulat anul trecut datorii în urma cheltuielilor de Crăciun. Odată ce-o faci din obligaţie, odată ce te îndatorezi pentru asta, cadoul devine o povară. Unde mai pui că acelaşi studiu arată că unul din şapte europeni a primit anul trecut cel puţin un cadou pe care nu şi-l dorea, nu i-a plăcut sau nu l-a folosit. Cu alte cuvinte, au existat cel puţin 81 de milioane de cadouri nedorite, fiecare cu o valoare medie de aproximativ 45 de euro. La nivel european, românii, cu 27%, se află pe locul trei în topul celor ce nu au apreciat cadourile primite, pe locul întîi fiind Marea Britanie iar pe doi, Italia. În timp ce anul trecut aproximativ 3,7 miliarde de euro au fost cheltuiţi pe cadouri neapreciate, cumpărăturile de Crăciun au adus datorii pentru unul din zece europeni. În această privinţă, România se află în fruntea clasamentului european, cu 19%, aproape de două ori mai mult decât media europeană de 10%. În toate aceste cifre, în toată goana după cadouri, în toată aglomeraţia de la mall, mă-ntreb unde mai găsim presupusa bucurie a sărbătorilor de iarnă, unde e spiritul Crăciunului şi satisfacţia de a dărui?
