Periodic, în presa locală apare numele lui Dumitru Duduman. Domnul Duduman a fost director al societăţii „MES” S.A., societate care pe vremuri se chema IMUS şi era parte integrantă a zonei industriale din Burdujeni. Astăzi, fabrica unde, cîndva, lucrau mii de angajaţi este o amintire. O amintire plăcută pentru cei care şi-au întreţinut familiile din banii cîştigaţi acolo, dar mai ales pentru cei care au furat fabrica bucată cu bucată şi nu i-a tras nimeni la răspundere. Doar pentru Dumitru Duduman amintirile frumoase s-au transformat într-un coşmar care-l urmăreşte la tot pasul şi-l tot plimbă pe la uşile anchetatorilor şi prin sălile de judecată. Mai nou, fostul director al „MES” este acuzat că a reţinut aproape 700.000 de lei din salarii, reprezentînd impozite şi alte obligaţii către bugetul de stat, iar banii n-au ajuns acolo unde trebuie. Aşa cum spuneam, zona industrială Burdujeni este de mult oale şi ulcele. Dacă, în urmă cu ani, industria Sucevei duduia, acum aceasta doar Duduman. Doar domnul Duduman este stresat de către anchetatori pe motiv ca ar fi vinovat de distrugerea unei întreprinderi care cîndva producea maşini şi unelte. Bine, şi chei de 14 şi bucăţi de ţeavă pe care muncitorii le şuteau şi le duceau acasă după principiul „să fie acolo şi să nu trebuiască”. Nimeni nu este anchetat pentru că a ras de pe faţa pămîntului IUPS-ul, că a distrus fabrica de mobilă, că a pulverizat integrata de lînă, că a omorît IRA şi aşa mai departe. Asta înseamnă că Dumitru Duduman nu se numără printre „băieţii deştepţi” despre care Traian Băsescu tot vorbeşte pentru a se afla în treabă. Adică, domnul Duduman nu a ştiut să-şi umple buzunarele fără să lase urme. Sau poate că domnul Duduman a ajuns la conducerea fostei fabrici într-un moment prost, adică după ce alţii au furat, iar el este pus acum să plătească. Şi ar mai fi varianta ca Dumitru Duduman să nu fi ştiut tabla împărţirii, mai exact acesta nu a ştiut să dea bani acolo unde trebuie şi de aceea nimeni nu a intervenit pentru el ca să-l scape de necazuri.