Pînă la înfătuirea proiectelor, mi-e teamă utopice, privind teatrul şi cinematograful la Suceava, primarului Ion Lungu i-a mai venit o idee. Care, cumva, ar suplini nevoia suceveanului de spectacol. Să amplaseze în buricul tîrgului o scenă permanentă. Unde? Exact de-a curmezişul, fix acolo unde a fost ridicată scena pentru spectacolul de muzică clasică Simfonii de Toamnă. Despre evenimentul cu pricina, numai de bine. Sunt potrivite şi locul şi scena şi muzica şi ideea. Nu se supără nimeni că vreme de două zile blochează vizual artera care face legătura de la parcul central spre esplanada din faţa Casei de Cutură şi până la Biserica Sfântul Dumitru. Se pare că arhitectural există o logică în această deschidere care traversează centrul oraşului. De ce am trânti în mijloc nişte fiare sub formă de scenă, care să stea acolo fie vară, fie iarnă? Domnul Ion Lungu are un răspuns. Pentru că aşa a văzut el la Liverpool. Mă îndoiesc însă că la Liverpool, care oricum nu e vreo frumuseţe de oraş al cărui exemplu ar trebui urmat, scena permanentă stă moţ în mijocul unei artere. Că ar fi utilă o scenă care ar putea fi folosită la nevoie şi, astfel, să mai economisim bani din bugetul de evenimente, s-ar putea. Dar locul la care vă gândiţi, domnule primar este complet nepotrivit. Ideea edilului şef nu e doar una trecătoare. Domnia sa s-a sfătuit pe tema asta şi cu preşedintele de Consiliu Judeţean, Cătălin Nechifor. Cu gândul la nevoile culturale ale sucevenilor, nici domnul Nechifor nu a respins-o. El crede că ar fi bine să-i găsim construcţiei cu pricina dublă valenţă. Moţul din centrul oraşului să se constituie într-un monument arhitectonic ce ar putea fi folosit şi ca scenă. Scenă monument? Sunt curioasă: l-a întrebat cineva pe arhitectul şef al judeţului ce părere are? Va veni ea ziua în care constructorii viitorului nostru vor ţine cont de un om care a făcut şcoală pentru asta? S-au terminat cumva monumentele deja existente care ar avea nevoie de restaurări şi reparaţii ca să ne apucăm de altele măreţe şi inovatoare? Sau nici nu mai vreţi să auziţi de statuia ecvestră a lui Ştefan ce Mare sau cea a lui Petru Muşat? Pentru că senzaţia asta e.
Alina Mihăescu
