A murit Vasile Simionaș, fosta vedetă a fotbalului ieșean. Ieșean, ieșean, dar domnul Simionaș nu a avut nici o reținere să o pregătească pe CSM Suceava astfel încît aceasta să cîștige meciul decisiv din deplasare cu Politehnica Iași și să promoveze în premieră pentru fotbalul sucevean în prima ligă. Era 1987. Cel care a trecut la cele veșnice la vîrsta de 74 de ani a jucat nu mai puțin de 500 de meciuri pentru Poli Iași, dintre care 359 în prima ligă, reușind să înscrie 42 de goluri. Pasele de gol nu se contabilizau la vremea aceea. Ca antrenor, Vasile Simionaș le-a mai pregătit pe Poli Iași, cu care promovat, pe Dacia Brăila, Progresul București, Astra, Farul Constanța și Oțelul Galați, cu ultima echipă reușind în 1997 să joace în cupele europene.
Ion Buzoianu era atunci antrenorul secund al CSM Suceava, iar printre jucătorii emblematici care au evoluat în prima ligă s-au numărat Florin Cristescu, căpitanul echipei, Nicu Alexa, Lorin Avădanei, Ilie Gafencu, Relu Buliga, Radu Cașuba, Victor Gălușcă, Eugen State și Gigi Mulțescu.
CSM Suceava a produs o imensă bucurie atunci, la meciurile de pe teren propriu venind pentru a umple tribunele microbiști din tot județul, dar chiar și din județul Botoșani. Chiar dacă CSM-ul a retrogradat după numai un an, echipa nu s-a făcut de rîs, ci din contră. Stadionul ”Areni” era arhiplin la fiecare partidă, indiferent de vreme, pentru că echipa gazdă juca frumos, dar și pentru că aducea la Suceava nume mari ale fotbalului românesc, jucători care cîștigaseră campionate și cupe și care în cupele europene ajunseseră pînă în fazele superioare ale acestora, unii dintre ei reușind să ridice deasupra capului Cupa Campionilor Europeni.
Chiar dacă au trecut aproape 40 de ani de atunci sau poate chiar de aceea, autoritățile locale ar trebui să le le acorde un semn de recunoștință publică. Și nu doar Primăria Sucevei, ci și Consiliul Județean, pentru că, așa cum spuneam, bucuria a fost distribuită în întregul ținut al Sucevei. O invitație la un eveniment oficial care să se lase cu oferirea unor diplome, cu un cuvînt de mulțumire, cu o strîngere de mînă și cu o întrebare ar merita toți cei care, într-un fel sau altul, au contribuit la promovare și la evoluția meritorie în prima ligă. Întrebarea ar fi: ce mai faceți, vă putem ajuta cu ceva? Deocamdată, din fericire, mai sînt mulți care ar putea răspunde la această întrebare. Din păcate, unii dintre ei nu mai au cum să o facă.
