Și a fost președintele României, Klaus Iohannis, la Siret. I s-a explicat cum este organizată tabăra de refugiați cu 402 locuri de pe stadionul din orașul de graniță și cum decurg lucrurile acolo. După aceea, însoțit de un alai format din oameni în uniformă și oameni cu funcții înalte în județul Suceava și în statul român, domnul Iohannis a intrat în cîteva corturi. Și în cele în care se doarme, și în cele în care se mănîncă. Într-unul din corturi, o mamă și un copil au sărit și l-au îmbrățișat pe Klaus Iohannis. Domnul Iohannis i-a îmbrățișat și el, însă a făcut-o cu răceala care-i este specifică. Nu e de mirare, pentru că, din cîte se știe, un cuier nu are sentimente. Cuierul este făcut doar pentru a fi agățat pe el zîmbete, lacrimi, speranțe și așa mai departe. Se întreabă lumea ce a căutat domnul Iohannis la Siret. De ce a venit? Adevărul este că președintele României putea să viziteze principala poartă de intrare în țară a refugiaților mai repede. Ar fi fost un semnal de încurajare pentru voluntari și pentru autorități, și s-ar fi dat importanța cuvenită acțiunilor care se desfășoară la Siret. Însă, se cunoaște foarte bine că domnul Iohannis are două viteze, foarte încet și extraordinar de încet, așa că nu trebuie să ne mirăm că domnul președinte a sosit în județul nostru cu o oarecare întîrziere. Klaus Iohannis a fost la Siret pentru a anunța un lucru extrem de important: la aeroportul de la Salcea se va înființa un centru european pentru depozitarea ajutoarelor care vor fi trimise în Ucraina. Toate ajutoarele din Europa vor ajunge la Suceava, după care vor fi trimise în țara aflată în război. În sarcina președintelui României se află și politica externă a țării, așa că era normal și chiar obligatoriu ca acesta să se deplaseze pînă la Suceava pentru a anunța amenajarea centrului de colectare a ajutoarelor, dar și pentru a vedea locurile unde stau oamenii fugăriți de un război care are loc la granița României. Deci, Klaus Iohannis avea ce să caute la Salcea, la aeroport, și la Siret, la tabăra de refugiați.
