La numai cîteva ore după trecerea la cele veșnice a tînărului arhitect Bogdan Adomniței, primarul Ion Lungu a și anunțat că va propune ca acesta să fie declarat cetățean de onoare al Sucevei, evident, post-mortem. De ce, doar pentru că cel care și-a pierdut viața într-un accident de avion este un arhitect din Suceava? Nu. Conform domnului Lungu, domnul Adomniței ”și-a pus amprenta pe proiecte importante din orașul nostru, și mă opresc la a da două exemple: în primul rînd pe reabilitarea clădirii primăriei pe fonduri europene și pe realizarea Sălii Unirii de la Consiliul Județean Suceava. Lucra la proiecte importante pentru municipalitate: realizarea parcării supraterane de lîngă primărie, la proiectul de modernizare a Sălii de ședințe la Primăria Suceava”. Marele public nu a știut asta pînă în prezent, fiindcă, de regulă, aleșii și numiții din fruntea instituțiilor au grijă ca doar ei să iasă în față cu fel de fel de proiecte realizate. Un drum nu îl face nici primarul, și nici președintele Consiliului Județean, ci îl face un proiectant, un inginer, un maistru și mai mulți muncitori. O școală nouă nu o face nici primarul, nici președintele Consiliului Județean și nici vreun parlamentar care la inaugurare își bagă capul în poză. O școală nouă este făcută de un arhitect, un inginer, un maistru și mai mulți muncitori. De regulă, autoritățile anunță că la nu-știu-care școală lucrează firma ”X” sau firma ”Y”. Însă, firma aceea înseamnă arhitecți, ingineri, maiștri și muncitori. De cîte ori ați auzit pe vreun ales sau pe vreun numit mulțumindu-le la final oamenilor care au luat un desen de pe o planșă și l-au tranformat într-o școală? Ar fi fost frumos ca în timpul vieții să fie subliniate public meritele arhitectului Bogdan Adomniței, care, iată, a lăsat ceva în urmă. Însă, acest lucru nu s-a întîmplat, iar domnul Adomniței a plecat la cele veșnice ca un anonim, ceea ce nu este drept. Dumnezeu să-l odihnească în pace și condoleanțe familiei!