Pînă la sfîrşitul lunii martie, asociaţiile de proprietari din Suceava vor trebui să organizeze adunări generale în care să aleagă administratorul şi preşedintele de asociaţie. Tot atunci se vor stabili și salariile pe care aceştia le vor ridica în fiecare lună pentru munca prestată. Majoritatea sucevenilor nu pun preţ pe astfel întruniri cetăţeneşti. Găsesc tot felul de pretexte pentru a nu participa la adunările generale ale asociaţiilor iar prin neprezentare, acceptă, practic, un lider pe care nici nu-l cunosc. Aleşii la conducerea unei asociaţii de proprietari sînt, la o scară mai mică, precum aleşii locali: adică plătiţi din banii noştri şi puşi acolo să ne reprezinte interesele, să ne administreze spaţiile dintre blocuri, scările şi aşa mai departe. Nu ştiu cum se face dar de obicei, cei mai mulţi dintre noi nu se implică în alegeri, dar se plîng că nu e curat, că nu au apă, că nu e căldură cît ar trebui, că aleile dintre blocuri nu sînt luminate, că s-au adunat prea mulţi cîini comunitari şi lista ar putea continua. Păi ce pretenţii să ai de la o persoană necunoscută? Ce să-i ceri şi cum să-i ceri? De multe ori, sucevenii nu participă nici la şedinţele de scară, darămite la cele de asociaţie de proprietari. Cît despre implicare directă, poate chiar înscrierea pe aceste poziţii de conducere nici nu poate fi vorba. Spiritul cetăţenesc, iniţiativa comunitară lipsesc cu desăvîrşire. Viceprimarul Ovidiu Doroftei i-a îndemnat pe suceveni să meargă la alegerile din cadrul asociaţiilor de proprietari, să participe la adunările generale în care vor fi alese noile conduceri ale asociaţiilor pentru anul următor. El a spus că în 2014 au fost foarte puţine schimbări la nivelul conducerilor de asociaţii, dar că acolo unde au avut loc, situaţia s-a îmbunătăţit. În Suceava sînt aproximativ 100 de asociaţii de proprietari. Asta înseamnă o problemă în plus, care nu se rezolvă nici prin schimbarea conducerilor şi nici prin participarea cetăţenilor la alegeri. Sînt prea mari. Mult prea mari ca să poată fi gestionate corect. Căci administrare nu înseamnă doar încasarea sumelor pe care proprietarii le datorează pentru întreţinere. Este ca şi în cazul unei companii: cu cît e mai mare, cu atît e nevoie de mai mult personal şi mai competent, ca să funcţioneze eficient. În Suceava sînt cîteva asociaţii de proprietari gigant, în Obcini sau Burdujeni, unde de altfel, sînt și cele mai mari probleme. În Bucureşti, de pildă, se practică asociaţia de bloc. Adică blocul şi asociaţia, iar lucrurile merg mult mai bine şi mai firesc. Oamenii se cunosc între ei, vorbesc adesea, îşi exprimă părerile, iar orice mică doleanţă îşi găseşte repede răspuns. E o relaţie naturală, de convieţuire. Dar cum altfel ar funcţiona zicala: de ce să fie simplu, dacă poate să fie complicat?
Alina Mihăescu
