Ministrul Educației, Mihai Dimian, a început treptat-treptat să fie băgat în seamă de presa centrală. Însă, nu de marile televiziuni și site-uri, ci doar de televiziuni de Calea Victoriei și de niște podcasturi de nișă. Ca ministru este important să apari în presa centrală, pentru modul cum te privesc colegii din Guvern și oamenii din sistem. Pentru realizatorii de interviuri, domnul Dimian pare o necunoscută. Asta pentru că fostul rector al Universității ”Ștefan cel Mare” nu provine de la vreo universitate din București, Cluj sau hai să punem și municipiile Iași și Craiova, nu a fost implicat în scandaluri și nici nu a făcut parte dintr-o gașcă de partid. Realizările lui ca profesor, cercetător, prorector și apoi rector al universității sucevene n-au interesat de-a lungul anilor.
Pentru presa centrală, Mihai Dimian este profesorul ăla de la Suceava, Suceava este județul ăla care dă lapte, carne, brînză, ouă, peisaje și mănăstiri, iar Universitatea din Suceava este ceva pe-acolo, prin sistemul de învățămînt superior. Pentru presa centrală, domnul Dimian înseamnă un ministru venit de nicăieri căruia trebuie să i se caute pînă i se găsește un nod în papură, ca să se demonstreze că acesta nu este omul potrivit pentru a ocupa funcția de ministru al Educației.
Poate ar trebui ca domnul Dimian, care este destul de activ pe rețelele de socializare, publicînd inclusiv fotografii și informații din afara sferei profesionale, să-și facă un pic de timp și să realizeze un scurt video cu Universitatea ”Ștefan cel Mare”. Și are ce arăta. Universitatea suceveană se dezvoltă într-un ritm susținut de ani și ani de zile, și pe partea care ține de programele de studii, și pe partea de infrastructură. De exemplu, uriașul campus studențesc de la Moara crește într-un ritm pe care alte universități cu siguranță l-ar invidia.
Domnule Dimian, trebuie să arătați ce au construit și construiesc studenții și profesorii la Suceava.
Domnule Dimian, trebuie să arătați ce înseamnă universitatea suceveană, pentru ca astfel să vă ia lumea în serios, și nu ”la preț de matineu”.
