Morţii cu morţii şi universitarii cu universitarii

În urmă cu fix 28 de ani, adică pe 7 martie 1990, Guvernul României, condus la acea vreme de Petre Roman, schimba statutul instituţiei de învăţămînt superior sucevene. Prin Hotărîrea de Guvern 225, Institutul de Învăţămînt Superior Suceava devenea Universitatea „Ştefan cel Mare”. În anii care au urmat, rînd pe rînd, s-au înfiinţat mai multe facultăţi şi specializări. Numărul asistenţilor, lectorilor, conferenţiarilor şi profesorilor a crescut vertiginos, la fel ca şi cel al studenţilor. Evident, campusul universitar s-a extins şi a fost modernizat. În aceste zile, la USV au loc manifestări dedicate evenimentului. Se organizează simpozioane şi spectacole, iar Adrian Graur va primi titlul de rector emeritus. Domnul Graur a fost rector al universităţii sucevene înaintea lui Valentin Popa, cel care în prezent conduce Ministerul Educaţiei, în locul său, cu titlu interimar, fiind Mihai Dimian. Înaintea lui Adrian Graur, rector a fost regretatul Emanuel Diaconescu. Nu am auzit ca Universitatea „Ştefan cel Mare” să-i fi acordat lui Emanuel Diaconescu, post-mortem, titlul de rector emeritus. Nici Dan Adrian Coşman nu a primit vreun premiu post- mortem. Dan a decedat de foarte tînăr, în anul 1997. Dan a fost directorul Casei Culturii din Suceava, dar înainte de asta a fost student la Suceava. Şi la Institutul de Învăţămînt Superior, şi la Universitatea „Ştefan cel Mare”. Dan nu a fost orice fel de student, ci a condus sindicatul studenţesc imediat după formarea acestuia, în decembrie 1989. Emanuel Diaconescu şi Dan Adrian Coşman se numără printre principalii artizani ai transformării instituţiei de învăţămînt superior în universitate. Fără cei doi poate că la Suceava nu ar fi fost universitate niciodată ori poate că nu atît de repede, iar unii cetăţeni nu ar mai fi ajuns universitari şi nu ar mai fi dus o viaţă atît de îmbelşugată şi lipsită de griji. Dar, vorba aia: morţii cu morţii şi universitarii cu universitarii. Corect, nu? Corect pe naiba.