E 1 mai muncitoresc, o zi ce-ar trebui să ne anime, să ne bucure, o zi în care roadele muncii noastre ne-ar aduce satisfacţia muncii cu folos. Ei, în acest context, cum vă simţiţi? Aici la noi, în nordul Moldovei se munceşte la fel de mult ca-n sudul sau ca-n vestul ţării. Ar fi nedrept să faci o diferenţă în ceea ce priveşte efortul pe care-l face fiecare dintre noi, mergînd zi de zi la muncă. Cînd însă evaluăm situaţia prin produs finit, prin eficienţă şi competitivitate, locuri de muncă şi, în final, prin creştere economică, observăm că noi, ăştia din regiunea de Nord-Est facem munca-n zadar. La fel sîntem şi plătiţi: la negru şi la minim pe economie, în cea mai mare parte. Ne furăm singuri căciula, dar nici statul nu ne sprijină. Ba dimpotrivă, pe principiul „lasă-i să moară proşti”, statul e responsabil 100% pentru statutul de „elev repetent” pus pe fruntea Moldovei de către analiştii economici. Grosul investiţiilor statului în autostrăzi şi drumuri naţionale din ultimii cinci ani a ajuns în regiunea Transilvania şi Banat, motiv pentru care şi exporturile din această zonă sînt de 15 ori mai mari comparativ cu Moldova, care a fost lăsată de izbelişte, iar rezultatele se văd. Ba mai mult, pentru a recupera decalajul în stocul de infrastructură, Moldova ar trebui să beneficieze de investiţii mult superioare, ori Master Planul General de Transport, indiferent despre ce variantă vorbim, nu prevede pentru viitorul apropiat nici măcar o singură autostradă care să o străbată. Calculul economic e simplu, cine nu are infrastructură nu are investitori, iar cine nu are investitori nu are nevoie de infrastrcutură. Grozav argument pentru guvernanţii plini de intenţii bune dar pe care întotdeauna altcineva nu-i lasă să facă. Indiferent ce. În zona Moldovei, aeroportul de la Iaşi e singurul care aduce business, căci acesta e rolul unui terminal aerian şi nu doar o aerogară pentru turişti, aşa cum ni se spune aici, la Suceava, dar numai unul e prea puţin. Noi ne contrăm între noi, că Iaşiul se vrea şef, că Botoşaniul e nu ştiu cum, că Neamţ face nu ştiu ce, cînd de fapt, de la Bucureşti, sîntem toţi o apă şi-un pămînt. Mulţi şi proşti. N-avem noi motive de sărbătoare dar totuşi, e 1 mai, aşa că hai cu micul şi cu berea.
Alina Mihăescu
