
Greu de imaginat cum, dar iată, că am scăpat vii și anul acesta din ghearele Valentinului și ale Dragobetelui. Am constatat că strategia trecerii fără valuri e mai avantajoasă așa că am preferat să nici nu mă gîndesc ce ni se-ntîmplă. De fapt, am fost cu toții mai preocupați de alte subiecte care ne-au solicitat vigilența așa că nu ne-am permis luxul de a ne lăsa enervați de chestiuni atît de comerciale, realmente. Iubirea, sub forma ei cea mai frivolă, am putut-o ignora, de primăvară însă nu vom scăpa. Primăvara va veni, vrem nu vrem, peste noi. În paranteză fie spus, vrem, dar ea nu poate începe fără etapa, de asemenea stradală, a mărțișorului. Suntem deja asaltați, de cîteva zile bune, de tarabele cu mărțișoare care uimesc prin creativitate și originalitate. În materie de hand-made și artisticării meșteșugărești am excelat din totdeauna. Anul acesta nu se lasă mai prejos și vine cu noutăți remarcabile. Oferta de mărțișoare e largă, a atins puncte despre care nu știam că există, de la mărțișoare clasice din șnururi alb cu roșu, mărțișoare cu motive tradiționale, mărțișoare tricotate, mărțișoare din fimo, din hîrtie, din flori uscate, din argint sau tinichele, mărțișoare cu pietre și tot felul de materiale reciclabile, pînă la mărțișoarele de sezon, cu inscripția #rezist sau chiar incredibilele mărțișoare cu Arsenie Boca. Din cîte știu, obiceiul mărțișorului e vechi de cînd Imperiul Roman, e precreștin, e păgîn dar în istorie totul se transformă și oricum nu e prima dată cînd Arsenie Boca apare în contexte aparent fără nicio legătură. Iar cum la noi primăvara nu poate să-nceapă fără, concluzia e una: Ăsta-i poporul, ăsta-i mărțișorul!








