”La mulți ani, Cetatea noastră dragă! Zi mare și însemnată pentru noi, prieteni dragi: 10 februarie 1388 – prima atestare documentară a Cetății de Scaun a Sucevei. În epoca lui Petru I Mușat (1375 -1391), tânărul stat al Moldovei s-a bucurat de un larg prestigiu și respect din partea vecinilor. Petru I Mușat este cel care a mutat scaunul de domnie de la Siret la Suceava, dar și primul voievod care a bătut monedă cu însemne proprii, dovadă a unei suveranități depline a țării. Monedele emise de acest voievod sunt din argint și poartă denumirea de groși. Descoperirile monetare din vremea lui Petru I Mușat atestă o realitate istorică, și anume că la sfârșitul secolului al XIV-lea în Moldova se consolidase sistemul monetar, moneda moldovenească de argint fiind descoperită și în afara statului. Aceasta este o dovadă clară a potențialului economic al Moldovei din această perioadă, fapt întărit și de faimosul împrumut de 3.000 de ruble de argint <frâncesc> acordat de Petru I Mușat regelui Poloniei, Vladislav Jagiello, în anul 1388. Actul respectiv, datat 10 februarie 1388, a fost emis în Cetatea de Scaun a Sucevei, reprezentând prima mențiune documentară scrisă despre Suceava”.
Aceasta este o parte din materialul publicat de Muzeul Național al Bucovinei sub semnătura muzeografei Paula Moroșanu. Deci, Muzeul, da, Primăria Sucevei și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, ba. Nici Primăria, care ar fi fost șomeră dacă nu ar fi existat Suceava, nu a catadicsit să dea un mesaj cu ocazia primei atestări documentare, și nici Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, care este foarte atentă să nu scape nici un lăcaș de cult din acest oraș fără să fie întors în Evul Mediu, adică transformat din biserică în mănăstirea care a fost odată.